Acasa
Este noapte. Ploaia cade nemiloasă pe ţiglele casei, trăznetele şi fulgerele agită până şi caii din iesle, care speriaţi tropăie şi nechează de spaimă. Doamna, soţia nobilului este în chinurile facerii, doctorul întârzie să vină iar nobilul agitat şi nervos se plimbă încoace şi încolo pe pridvorul casei. Doctorul îşi face apariţia dar prea târziu pentru doamna, deoarece murise în agonia de a aduce pe lume copilul, un băieţel dolofan. Din casă, se aude scâncetul copilului care se născuse fără să ştie că provocase fericire şi durere sfăşietoare în acelaşi timp, părintelui supravieţuitor, care era nobilul. Nobilul care cu inima frântă stătea lângă soţia sa, strigând-o şi plângând pierderea ei, tragică. În acelaşi timp, pe aceeaşi vreme ploioasă, în cătunul cerşetorilor, în „valea Calului Dragon”, sub acoperişul unei colibe mărginaşe, se naşte băieţelul unei sclave fugare. Numele ei este Mak-Soon, sclavă evadată din casa stăpânilor împreună cu cel căruia îi spunea “oraboni”, care o ajutase să ajungă până aici, şi de asemeni o ajuta să-şi aducă pe lume copilul. Şeful clanului cerşetorilor , Jong Kuk-Ji, anchetează apariţia străinilor pe teritoriul său, ajutat de informaţiile primite de la ceilalţi cerşetori, încercând să evalueze beneficiile ce ar apărea din noua posesiune, pentru că tot ce apărea pe teritoriul lui, considera ca fiind posesiunea lui. Astfel veni prima oportunitate, şi anume, datorită faptului că pruncul sclavei se năştea în casa lui, va purta numele Chun-Doong, care va deveni vrednic ucenic cerşetor al său.
După noaptea lungă ce părea că nu se mai termină datorită ploii nesfârşite care cădea fără oprire, ziua îşi face apariţia făcându-ne cunoştinţă cu cei doi prunci născuţi în noaptea năprasnică, şi cu gospodăria nobilului care făcea pregătirile pentru ceremonia funerară a doamnei sale, dispărută prea devreme. În timpul acesta “oraboni” îi povesteşte lui Mak-Soon despre vocile şi sunetele pe care el le-a auzit în noaptea naşterii copilului ei, precum şi despre legendele care spun că aceste sunete şi voci prevestesc că băieţelul va ajunge un mare lider(comandant), sau după cum i-a spus chiar femeia care a ajutat-o să aducă pe lume copilul, că acesta va deveni un mare general. Deoarece calicii de cerşetori nu sunt bine primiţi la împărţirea ofrandelor, Jong Kuk-Ji găseşte o metodă căreia orice nobil îi cedează, şi anume îl face de ruşine pe nobil, prin faptul că încep a se dezbrăca de haine, provocând zarvă mare pe uliţă, şi stricând astfel ceremonia funerară. Aşa că cerşetorii primesc mâncare ca să lase curtea nobilului în pace pentru continuarea ceremoniei.
Dar Kuk-Ji primeşte şi bani, pe care nu-i împarte şi cu restul cerşetorilor, dar ce nu ştie acesta, este că unul dintre cerşetori îl vede când ascunde banii şi în drum spre casă le spune şi celorlalţi că şeful ia întotdeauna tot şi lor nu le lasă nimic sau le lasă prea puţin. Însă, în agitaţia care se creează nimeni nu are timp de pruncul care plânge de foame în braţele unei servitoare. După ce toţi cerşetorii pleacă de la casa nobilului, un vânător de sclavi vine şi intră în vorbă cu Kuk-Ji, pe când acesta era în târg, întrebându-l de cei doi sclavi fugari. Spunându-i mai multe indicii despre aceştia, şeful cerşetorilor îşi dă seama că cei doi sclavi căutaţi sunt cei pe care-i adăposteşte el, dar nu dă de banuit nimic, ci îl întreabă pe vânătorul de sclavi dacă îi aduce pe cei doi ce va primi în schimb. Vânătorul de sclavi îi spune că el nu o doreşte decât pe fată, care este însărcinată cu stăpânul de la care a fugit, şi că va primi în schimb bani.
Disperat din cauza copilului care plângea de foame, nobilul îşi trimite oamenii de încredere să aducă o femeie care să-l hrănească. Aceştia află că în casa şefului cerşetorilor este o femeie care a născut, iar aceasta nu este alta decât Mak-Soon, pe care o şi ia cu ei. Nobilul o vede pe Mak-Soon hrănindu-i fiul şi decide ca ea să rămână în casa lui ca doică a fiului său, fără ca aceasta să fie de acord, dar nu va avea încotro decât să rămână. Văzând că nu mai vine acasă, „oraboni”, vine la casa nobilului, însă îl vede un servitor şi-i spune că femeia care-l hrăneşte pe tânărul stăpân nu va pleca deoarece a devenit doica lui.
Astfel, seară de seară, „oraboni”aşteaptă lângă casa nobilului ca să o vadă pe Mak-Soon, însă în timpul acesta îşi aminteşte de noaptea pe care Mak-Soon şi-a petrecut-o cu stăpânul lor şi discuţia pe care aceştia au avut-o atunci. Văzând că nu mai vine Mak-Soon, femeia care a ajutat-o pe aceasta să-şi aducă pe lume copilul, găseşte şi ea pe cineva să hrănească băieţelul sclavei care plângea de foame, în schimb trebuind să muncească la treburile casnice.
Într-una din zile, nobilul vine în camera unde Mak-Soon hrănea copilul, şi-i spune că a fost la templu pentru a-i pune micuţului un nume….şi anume Gwi-Dong. Mak-Soon îi spune nobilului că este un nume frumos, şi-i arată înspăimântată acestuia gâtul copilului care avea un semn roşu, dar nobilul se pune pe râs şi-i arată la rândul său, că şi el are acelaşi semn. În timp ce cei doi discutau, afară se produce zarvă deoarece Kuk-Ji venise cu clica de cerşetori să-i ceară nobilului femeia înapoi sau să plătească pentru ea. Nobilul iese din casă şi-l pofteşte pe şeful cerşetorilor înăuntru, unde află că era căutată de un vânător de sclavi angajat de soţia stăpânului de unde fugise şi cu care rămăsese însărcinată. Kuk-Ji este întrebat de nobil cât cere pe femeie, îi dă banii şi-i spune să nu-l mai vadă pe acolo şi de asemeni nici vânătorului de sclavi să nu-i spună unde se află femeia. Văzându-l pe Kuk-Ji, Mak-Soon aleargă să-i vorbească şi să-l întrebe de copil, rugându-l să aibe grijă de el şi să nu-l vândă ca pe ea, să-l păstreze el, pentru că într-o zi ea va veni să-l vadă. Deoarece nu mai găsea nicio femeie să-l poată hrăni pe Chun-Doong, fiul sclavei, „oraboni” hotărăşte să meargă cu copilul la casa nobilului pentru ca Mak-Soon să-l hrănească şi pe el. Tot acum, Mak-Soon va apela din nou la ajutorul lui “oraboni”, spunându-i acestuia că nu poate renunţa la copilul ei şi că s-a gândit să schimbe copilul ei cu al nobilului ca să trăiască bine.
După noaptea lungă ce părea că nu se mai termină datorită ploii nesfârşite care cădea fără oprire, ziua îşi face apariţia făcându-ne cunoştinţă cu cei doi prunci născuţi în noaptea năprasnică, şi cu gospodăria nobilului care făcea pregătirile pentru ceremonia funerară a doamnei sale, dispărută prea devreme. În timpul acesta “oraboni” îi povesteşte lui Mak-Soon despre vocile şi sunetele pe care el le-a auzit în noaptea naşterii copilului ei, precum şi despre legendele care spun că aceste sunete şi voci prevestesc că băieţelul va ajunge un mare lider(comandant), sau după cum i-a spus chiar femeia care a ajutat-o să aducă pe lume copilul, că acesta va deveni un mare general. Deoarece calicii de cerşetori nu sunt bine primiţi la împărţirea ofrandelor, Jong Kuk-Ji găseşte o metodă căreia orice nobil îi cedează, şi anume îl face de ruşine pe nobil, prin faptul că încep a se dezbrăca de haine, provocând zarvă mare pe uliţă, şi stricând astfel ceremonia funerară. Aşa că cerşetorii primesc mâncare ca să lase curtea nobilului în pace pentru continuarea ceremoniei.
Dar Kuk-Ji primeşte şi bani, pe care nu-i împarte şi cu restul cerşetorilor, dar ce nu ştie acesta, este că unul dintre cerşetori îl vede când ascunde banii şi în drum spre casă le spune şi celorlalţi că şeful ia întotdeauna tot şi lor nu le lasă nimic sau le lasă prea puţin. Însă, în agitaţia care se creează nimeni nu are timp de pruncul care plânge de foame în braţele unei servitoare. După ce toţi cerşetorii pleacă de la casa nobilului, un vânător de sclavi vine şi intră în vorbă cu Kuk-Ji, pe când acesta era în târg, întrebându-l de cei doi sclavi fugari. Spunându-i mai multe indicii despre aceştia, şeful cerşetorilor îşi dă seama că cei doi sclavi căutaţi sunt cei pe care-i adăposteşte el, dar nu dă de banuit nimic, ci îl întreabă pe vânătorul de sclavi dacă îi aduce pe cei doi ce va primi în schimb. Vânătorul de sclavi îi spune că el nu o doreşte decât pe fată, care este însărcinată cu stăpânul de la care a fugit, şi că va primi în schimb bani.
Disperat din cauza copilului care plângea de foame, nobilul îşi trimite oamenii de încredere să aducă o femeie care să-l hrănească. Aceştia află că în casa şefului cerşetorilor este o femeie care a născut, iar aceasta nu este alta decât Mak-Soon, pe care o şi ia cu ei. Nobilul o vede pe Mak-Soon hrănindu-i fiul şi decide ca ea să rămână în casa lui ca doică a fiului său, fără ca aceasta să fie de acord, dar nu va avea încotro decât să rămână. Văzând că nu mai vine acasă, „oraboni”, vine la casa nobilului, însă îl vede un servitor şi-i spune că femeia care-l hrăneşte pe tânărul stăpân nu va pleca deoarece a devenit doica lui.
Astfel, seară de seară, „oraboni”aşteaptă lângă casa nobilului ca să o vadă pe Mak-Soon, însă în timpul acesta îşi aminteşte de noaptea pe care Mak-Soon şi-a petrecut-o cu stăpânul lor şi discuţia pe care aceştia au avut-o atunci. Văzând că nu mai vine Mak-Soon, femeia care a ajutat-o pe aceasta să-şi aducă pe lume copilul, găseşte şi ea pe cineva să hrănească băieţelul sclavei care plângea de foame, în schimb trebuind să muncească la treburile casnice.
Într-una din zile, nobilul vine în camera unde Mak-Soon hrănea copilul, şi-i spune că a fost la templu pentru a-i pune micuţului un nume….şi anume Gwi-Dong. Mak-Soon îi spune nobilului că este un nume frumos, şi-i arată înspăimântată acestuia gâtul copilului care avea un semn roşu, dar nobilul se pune pe râs şi-i arată la rândul său, că şi el are acelaşi semn. În timp ce cei doi discutau, afară se produce zarvă deoarece Kuk-Ji venise cu clica de cerşetori să-i ceară nobilului femeia înapoi sau să plătească pentru ea. Nobilul iese din casă şi-l pofteşte pe şeful cerşetorilor înăuntru, unde află că era căutată de un vânător de sclavi angajat de soţia stăpânului de unde fugise şi cu care rămăsese însărcinată. Kuk-Ji este întrebat de nobil cât cere pe femeie, îi dă banii şi-i spune să nu-l mai vadă pe acolo şi de asemeni nici vânătorului de sclavi să nu-i spună unde se află femeia. Văzându-l pe Kuk-Ji, Mak-Soon aleargă să-i vorbească şi să-l întrebe de copil, rugându-l să aibe grijă de el şi să nu-l vândă ca pe ea, să-l păstreze el, pentru că într-o zi ea va veni să-l vadă. Deoarece nu mai găsea nicio femeie să-l poată hrăni pe Chun-Doong, fiul sclavei, „oraboni” hotărăşte să meargă cu copilul la casa nobilului pentru ca Mak-Soon să-l hrănească şi pe el. Tot acum, Mak-Soon va apela din nou la ajutorul lui “oraboni”, spunându-i acestuia că nu poate renunţa la copilul ei şi că s-a gândit să schimbe copilul ei cu al nobilului ca să trăiască bine.
