Deoarece vrea sa-si rascumpere sora devenita curtezana, Sang-ok ii cere sefului sau 50 de nyang in imprumut, ca mai apoi sa-i aduca acestuia un profit de 1000 de nyang. Sam-bo refuza categoric, spunand ca nu este batjocura nimanui.
Secretarul Jeong si impreuna cu un alt negustor merg la capetenia clanului Mansang, discuta afaceri, iar nobilul ce il insoteste pe secretar ii arata sefului sau caietul lui Sang-ok, spunand ca a fost intocmit de secretar. Hong Deuk-joo este impresionat de toate informatiile culese cu atata grija si le cere sa foloseasca aceste date numaidecat pentru a mari castigurile, desi tanarul incearca fara succes sa-i spuna ca defapt nu el este autorul acelui caiet. Apoi, este anuntata si prezenta lui Lim Sang-ok, care vrea sa vorbeasca cu Hong Deuk-joo. Acesta din urma refuza sa-l primeasca.
Da-nyung este ingrijorata de felul in care tatal sau manipuleaza afacerile micilor producatori, si aducandu-si aminte de amenintarea lui Sang-ok (care a jurat ca ii va destrama imperiul bazat pe minciuni), isi intreaba tatal de ce a refuzat sa-si ceara iertare in fata tanarului. El ii raspunde ca daca ar fi facut acest gest, si-ar fi pierdut din credibilitate si si-ar fi murdarit onoarea, lucruri pe care nu le poate risca intr-o afacere, chiar daca este vorba de cateva vieti omenesti.
Intrebata de servitorul ce ii este mereu alaturi de ce este atat de ingrijorata pentru Sang-ok, negustoreasa marturiseste ca o doare inima sa-l vada pe tanarul care odata avea vise si sperante, suferind si jurand acum razbunare. Da-nyung este decisa sa-i ceara ea insasi iertare lui Sang-ok, daca tatal sau refuza.
Gandindu-se ca fata sa trebuie sa-l cunoasca pe Sang-ok, Park Joo-myung ii cere uneia dintre servitoare explicatii in legatura cu relatia dintre cei doi. Aceasta ii povesteste depre cum tanarul a fost talmaciul in negocierea cu chinezii, si cum ei s-au mai inatalnit in cateva imprejurari. Batranul ii cere servitoarei sa fie cu ochii pe cei doi.
Da-nyung se intalneste cu Sang-ok si isi cere iertare in numele tatalui ei pentru toate suferintele pe care acesta i le-a cauzat. Ea marturiseste ca este sigura ca si parintelui sau ii pare rau, dar ca din cauza muncii sale, el nu poate fi sincer si onest. Tanarul refuza politicos scuzele fetei, considerand ca nu este de datoria ei sa faca acest pas.
Amenintat cu inchiderea magaziei din cauza lipsei profitului, Sam-bo este acum dispus sa asculte planul lui Sang-ok de a castiga 1000 nyang. Tanarul ii spune ca a muncit la atelierul lui Kim Tae-chul, si ca stie ca pentru a produce obiecte din arama, este necesara o cantitate de cositor, importata din China. Asa ca, Sang-ok ii propune lui Sam-bo sa cumpere tot cositorul adus la granita, iar apoi sa il vanda mai scump atelierelor Songbang care vor avea nevoie de acest metal deoarece au planificate niste comenzi importante pentru guvern.
Secretarul Jeong urmeaza sa fie promovat datorita muncii grele depuse si a rezultatelor remarcabile, insa capetenia clanului Mansang isi exprima nesiguranta in ceea ce priveste alegerea tanarului ca sot al fiicei sale. Auzind acestea, secretarul hotaraste sa faca tot ce poate pentru a-l face pe Hong Deuk-joo sa-si schimbe parerea despre el.
Sam-bo face rost de suma necesara acestei investitii si o da lui Sang-ok. Impreuna, cei doi plus muzicienii se duc la port pentru a astepta stocul de cositor. Se intalnesc cu Kim Tae-chul, si se gandesc la un plan pentru a-l face pe nobil sa rateze momentul sosirii barcii cu marfa. Asa ca gasesc o modalitate de a-i distrage atentia: prietena lui Bok-tae joaca rolul unei vaduve care are mare nevoie de ajutor pentru a-si duce acasa niste pachete voluminoase. Kim Tae-chul nu poate rezista farmecului neindemanaticei tinere, care il conduce la o casa si ii serveste bautura. Mica piesa de teatru atinge punctul culminant in momentul in care intra in scena sotul inselat care era crezut mort (Mogabi). Acesta alaturi de niste prieteni (printre care si Bok-tae) il pun pe Kim Tae-chul sa-si sape propriul mormant (la propriu!).
Soarele este la apus, barca soseste, Kim Tae-chul este crutat de rapitori, iar Sang-ok impreuna cu ceilalti se indreapta spre casa, transportand o cantitate foarte mare de cositor.
Secretarul Jeong si impreuna cu un alt negustor merg la capetenia clanului Mansang, discuta afaceri, iar nobilul ce il insoteste pe secretar ii arata sefului sau caietul lui Sang-ok, spunand ca a fost intocmit de secretar. Hong Deuk-joo este impresionat de toate informatiile culese cu atata grija si le cere sa foloseasca aceste date numaidecat pentru a mari castigurile, desi tanarul incearca fara succes sa-i spuna ca defapt nu el este autorul acelui caiet. Apoi, este anuntata si prezenta lui Lim Sang-ok, care vrea sa vorbeasca cu Hong Deuk-joo. Acesta din urma refuza sa-l primeasca.
Da-nyung este ingrijorata de felul in care tatal sau manipuleaza afacerile micilor producatori, si aducandu-si aminte de amenintarea lui Sang-ok (care a jurat ca ii va destrama imperiul bazat pe minciuni), isi intreaba tatal de ce a refuzat sa-si ceara iertare in fata tanarului. El ii raspunde ca daca ar fi facut acest gest, si-ar fi pierdut din credibilitate si si-ar fi murdarit onoarea, lucruri pe care nu le poate risca intr-o afacere, chiar daca este vorba de cateva vieti omenesti.
Intrebata de servitorul ce ii este mereu alaturi de ce este atat de ingrijorata pentru Sang-ok, negustoreasa marturiseste ca o doare inima sa-l vada pe tanarul care odata avea vise si sperante, suferind si jurand acum razbunare. Da-nyung este decisa sa-i ceara ea insasi iertare lui Sang-ok, daca tatal sau refuza.
Gandindu-se ca fata sa trebuie sa-l cunoasca pe Sang-ok, Park Joo-myung ii cere uneia dintre servitoare explicatii in legatura cu relatia dintre cei doi. Aceasta ii povesteste depre cum tanarul a fost talmaciul in negocierea cu chinezii, si cum ei s-au mai inatalnit in cateva imprejurari. Batranul ii cere servitoarei sa fie cu ochii pe cei doi.
Da-nyung se intalneste cu Sang-ok si isi cere iertare in numele tatalui ei pentru toate suferintele pe care acesta i le-a cauzat. Ea marturiseste ca este sigura ca si parintelui sau ii pare rau, dar ca din cauza muncii sale, el nu poate fi sincer si onest. Tanarul refuza politicos scuzele fetei, considerand ca nu este de datoria ei sa faca acest pas.
Amenintat cu inchiderea magaziei din cauza lipsei profitului, Sam-bo este acum dispus sa asculte planul lui Sang-ok de a castiga 1000 nyang. Tanarul ii spune ca a muncit la atelierul lui Kim Tae-chul, si ca stie ca pentru a produce obiecte din arama, este necesara o cantitate de cositor, importata din China. Asa ca, Sang-ok ii propune lui Sam-bo sa cumpere tot cositorul adus la granita, iar apoi sa il vanda mai scump atelierelor Songbang care vor avea nevoie de acest metal deoarece au planificate niste comenzi importante pentru guvern.
Secretarul Jeong urmeaza sa fie promovat datorita muncii grele depuse si a rezultatelor remarcabile, insa capetenia clanului Mansang isi exprima nesiguranta in ceea ce priveste alegerea tanarului ca sot al fiicei sale. Auzind acestea, secretarul hotaraste sa faca tot ce poate pentru a-l face pe Hong Deuk-joo sa-si schimbe parerea despre el.
Sam-bo face rost de suma necesara acestei investitii si o da lui Sang-ok. Impreuna, cei doi plus muzicienii se duc la port pentru a astepta stocul de cositor. Se intalnesc cu Kim Tae-chul, si se gandesc la un plan pentru a-l face pe nobil sa rateze momentul sosirii barcii cu marfa. Asa ca gasesc o modalitate de a-i distrage atentia: prietena lui Bok-tae joaca rolul unei vaduve care are mare nevoie de ajutor pentru a-si duce acasa niste pachete voluminoase. Kim Tae-chul nu poate rezista farmecului neindemanaticei tinere, care il conduce la o casa si ii serveste bautura. Mica piesa de teatru atinge punctul culminant in momentul in care intra in scena sotul inselat care era crezut mort (Mogabi). Acesta alaturi de niste prieteni (printre care si Bok-tae) il pun pe Kim Tae-chul sa-si sape propriul mormant (la propriu!).
Soarele este la apus, barca soseste, Kim Tae-chul este crutat de rapitori, iar Sang-ok impreuna cu ceilalti se indreapta spre casa, transportand o cantitate foarte mare de cositor.