Acasa
În ciuda veştilor bune despre prietenul său, Gwi-Dong este bântuit noaptea de coşmaruri referitoare la înşelăciunea lui Mak-Soon, privind schimbul de copii din trecut, care le complică vieţile amândurora. De unde Dong-Nyeo nici nu vroia să audă de ajutorul lui Chun-Doong pentru comemorarea profesorului Sung, acum îi spune că se gândeşte să-l treacă pe inscripţia monumentului, şi-i dă un cadou pentru tatăl său, ginseng sălbatic să se poată recupera. De asemeni, bunicul Hwang îl dotează cu o pereche de pantofi din cea mai bună şi mai fină piele existentă, iar Dal-Yi îi dăruieşte haine din mătase, specifice portului nobilimii, cusute chiar de ea nopţi la rând.Deşi nu este chiar foarte încântata, Gwi-Dong îşi reia activitatea de militar instruind alţi soldaţi pentru misiuni la care vor participa. Toate cele petrecute până atunci cu cariera sa îl fac mai matur în gândire şi mai ferm în acţiunile sale, dar se dedică noilor colegi pentru a-i îndruma spre binele şi siguranţa poporului. În sfârşit. Chun-Doong ajunge la casa nobilului Lee, intră în camera unde acesta zăcea aproape mort, nobilul îl vede, şi leşină. Cei din familia nobilului, rude mai îndepărtate, discută împreună cu fostul vânător de sclavi despre averea nobilului şi despre modalităţile legale de recunoaştere a tânărului venit la capul muribundului ca moştenitor. Despre fostul magistrat, unchiul lui Gwi-Dong , ce să spunem, ….că ajunge să-şi joace la cărţi chiar şi servitoarea, numai ca să nu renunţe la acest viciu. Evident că isonul şi complice al acestei infamii il ţinea nimeni altul, decât tot un viciat, Jo Seon-Dal.
Gwi-Dong îl aşteaptă pe fiul nobilului Min, pentru a-i dărui un arc, dar la vederea lui tânărul o rupe la fugă de frica sa pentru cele întâmplate în trecut, însă acesta reuşeşte să-l oprească cu ajutorul unui subaltern, şi-i spune că darul este ca semn al prieteniei şi ca scuze pentru comportamentul său neadecvat. Stând la căpătâiul muribundului, Mak-Soon îşi aminteşte cum în trecut nobilul o silea să fie cu el, şi simte că tot efortul pe care-l depune acum, poate fi considerat ca o recompensă din partea nobilului Lee pentru greşelile. Discutând cu fostul vânător de sclavi despre problema moştenirii averii, în trecere, Chun-Doong aude toate puse la cale de cei doi şi părăseşte casa nobilului Lee, pleacând la tavernă, unde discută cu Soe-Dol, iar acesta îl convinge că cele întâmplate în trecut sunt mult mai dureroase pentru Mak-Soon, decât ce trebuie să facă el acum, vorbindu-i despre cum au trăit ei ca sclavi ai nobilului Lee.Nu ştim de ce,…. dar Gwi-Dong tot dădea târcoale casei nobilului Lee, mai trăgea cu ochiul peste gard ca să vadă ce se întâmplă în curte, până când luându-şi inima în dinţi intră chiar în camera muribundului şi o întreabă pe Mak-Soon, dacă acesta este tatăl lui. Femeia dă din cap afirmativ, şi Gwi-Dong răvăşit şi cu sufletul sfâşiat pleacă, …şi ajungând acasă se aruncă pe jos unde rămâne inert ca trăznit de fulger,……însă mintea lui lucra necontenit adunând clişee din care el cam demultişor a dedus că este fiul doicii şi a altui bărbat, nu al nobilului Kim, iar Chun-Doong este fiul nobilului Kim.Chun-Doong revine la casa nobilului Lee, însoţit de Soe-Dol, care-l lasă pe mâna fostului vânător de sclavi pentru a se grăbi deoarece stăpânul Lee nu mai avea mult de trăit. Odată ajuns Chun-Doong, nobilul Lee suferind la maxim mai are puterea de a-şi chema vărul pentru a-i da ultimele instrucţiuni referitoare la împărţirea averii sale. La funerariile nobilului Lee vine şi nobilul Kim pentru a prezenta condoleanţe lui Chun-Doong şi lui Mak-Soon. Seara vânătorul Kang însoţit de cei care erau de acord cu ideile şi principiile sale, pun la cale să-l atace pe nobilul Wang, şi să-l sperie. Se întâlnesc, pregătiţi cu tot ceera necesar unei astfel de acţiuni, merg la casa lui Wang şi încep prin a-i omorâ pe cei ce stăteau de pază.
Gwi-Dong îl aşteaptă pe fiul nobilului Min, pentru a-i dărui un arc, dar la vederea lui tânărul o rupe la fugă de frica sa pentru cele întâmplate în trecut, însă acesta reuşeşte să-l oprească cu ajutorul unui subaltern, şi-i spune că darul este ca semn al prieteniei şi ca scuze pentru comportamentul său neadecvat. Stând la căpătâiul muribundului, Mak-Soon îşi aminteşte cum în trecut nobilul o silea să fie cu el, şi simte că tot efortul pe care-l depune acum, poate fi considerat ca o recompensă din partea nobilului Lee pentru greşelile. Discutând cu fostul vânător de sclavi despre problema moştenirii averii, în trecere, Chun-Doong aude toate puse la cale de cei doi şi părăseşte casa nobilului Lee, pleacând la tavernă, unde discută cu Soe-Dol, iar acesta îl convinge că cele întâmplate în trecut sunt mult mai dureroase pentru Mak-Soon, decât ce trebuie să facă el acum, vorbindu-i despre cum au trăit ei ca sclavi ai nobilului Lee.Nu ştim de ce,…. dar Gwi-Dong tot dădea târcoale casei nobilului Lee, mai trăgea cu ochiul peste gard ca să vadă ce se întâmplă în curte, până când luându-şi inima în dinţi intră chiar în camera muribundului şi o întreabă pe Mak-Soon, dacă acesta este tatăl lui. Femeia dă din cap afirmativ, şi Gwi-Dong răvăşit şi cu sufletul sfâşiat pleacă, …şi ajungând acasă se aruncă pe jos unde rămâne inert ca trăznit de fulger,……însă mintea lui lucra necontenit adunând clişee din care el cam demultişor a dedus că este fiul doicii şi a altui bărbat, nu al nobilului Kim, iar Chun-Doong este fiul nobilului Kim.Chun-Doong revine la casa nobilului Lee, însoţit de Soe-Dol, care-l lasă pe mâna fostului vânător de sclavi pentru a se grăbi deoarece stăpânul Lee nu mai avea mult de trăit. Odată ajuns Chun-Doong, nobilul Lee suferind la maxim mai are puterea de a-şi chema vărul pentru a-i da ultimele instrucţiuni referitoare la împărţirea averii sale. La funerariile nobilului Lee vine şi nobilul Kim pentru a prezenta condoleanţe lui Chun-Doong şi lui Mak-Soon. Seara vânătorul Kang însoţit de cei care erau de acord cu ideile şi principiile sale, pun la cale să-l atace pe nobilul Wang, şi să-l sperie. Se întâlnesc, pregătiţi cu tot ceera necesar unei astfel de acţiuni, merg la casa lui Wang şi încep prin a-i omorâ pe cei ce stăteau de pază.
