Episodul 7

Îngrozit la vederea acelui bărbat, care fusese însoţitorul profesorului Sung, Chun-Doong fuge în camera vânătorului Kang şi-l cheamă repede afară, spunându-i că un om aproape mort întreabă de el. La ordinele vânătorului Kang, Chun-Doong împreună cu Dal-Yi se vor ocupa de ştergerea urmelor de sânge, iar acesta îl va lua pe bărbatul mort în cârcă şi-l va lăsa undeva departe, în pădure. Tot în timpul acesta, magistratul însoţit de câţiva soldaţi îl caută pe profesor peste tot, pentru a găsi petiţia. La oficiul magistraturii, nobilul Kim varsă lacrimi la vederea cadavrului fostului său prieten, profesorul Sung. După ce îi dă o mare palmă magistratului şi-i aduce injurii la adresa comportamentului său şi a faptului că făcuse până atunci o mulţime de probleme grave, punând în primejdie şi relaţia lor de familie, nemaifiind nimic de îndreptat din toate răutăţile făcute de magistrat, nobilului Kim nu-i rămâne decât datoria morală de fost prieten al profesorului să intervină pentru cruţarea vieţii fiicei profesorului, Dong-Nyeo, ţinută la temniţă sub învinuirea de a fi fiica rebelului Sung.
Când se luminează de ziuă, Chun-Doong ia urma rănitului şi astfel găseşte pantofii dăruiţi maestrului său, pantofi ce nu parcursese decât câţiva paşi. Sufletul lui plânge cu lacrimi amare ţinând pantofii profesorului la pieptul său, pentru că i-a fost luat un suflet drag lui. Cu ură, va urma sfatul de despărţire a vânătorului Kang”Învaţă cum să te lupţi cu sabia dar să nu ucizi, ci pentru salvarea oamenilor de la rău”. Soldaţii care vin să-l aresteze pe vânător se poartă brutal cu cei trei rămaşi acasă, şi în schimbul eliberării copiilor, bunicul Hwang le cere soldaţilor să-l aresteze doar pe el, astfel Dal-Yi şi Chun-Doong rămânând singuri
Venind acasă puţin cherchelit, nobilul Kim este întâmpinat de soţia sa pe care o împinge la o parte din faţa lui şi mai apoi o dă afară din camera lui, şi de asemeni este întâmpinat de Gwi-Dong căruia îi spune despre moartea profesorului, acesta plecând a doua zi răvăşit la casa maestrului pe care o găseşte într-un dezastru total, iar într-una din camere îl găseşte pe Chun-Doong care-i plânge dispariţia, şi cu care are o discuţie în contradictoriu, referitor la motivul asasinării. Responsabil pentru o grămadă de lucruri, Chun-Doong se duce la Kuk-Ji pentru ajutor. Negociază pentru un împrumut de bani ca să continue producţia de pantofi, şi să-i împrumute nişte cerşetori care să-l ajute la înmormântarea profesorului, timp în care, după toate acestea îşi plănuieşte cu ură răzbunarea.
Întâmplarea face că Do-Gab încearcă să câştige bunăvoinţa fostei sale victime căreia îi furase pantofii, fiica nobilului, Geum-Ok, şi grăbindu-se aceasta îşi scrânteşte glezna, Chun-Doong fiind pe urmele lui Do-Gab mai mereu îl ceartă pe acesta, şi văzând rana fetei hotărăşte să o care în spate pe domniţa rănită din cauza lui Do-Gab, dar în drum spre casa nobilului Kim, fata vede semnul de pe gâtul lui Chun-Doong. Aşa află şi de semnul din naştere al nobilului asemănător cu al fiicei sale şi cu al lui, dar nu dă mare importanţă, deşi pentru o clipă gândul său parcă zboară aiurea.
Este timpul ca Gwi-Dong să afle de la hoţul de pui cu care rămase în cârdăşie, că fata profesorului, Dong-Nyeo a fost dată la o casă de gisaeng. În acest timp la casa pantofarului este jale mare, Dal-Yi plânge într-una de ce i se întâmplă bunicului său şi parcă i se frânge inima de durere şi de mila lui că nu-l poate ajuta
Într-o zi, magistratul iese în târg spre a inspecta dar şi cu gândul de intimidare a oamenilor. Dacă Dal-Yi aflase deja de planul de răzbunare al lui Chun-Doong, şi neputând crede în realizarea lui, acum însă, era ziua când ea i-o luase înainte trăgând un glonţ spre magistrat, care-l umplu de sânge, iar soldaţii înnebuniţi căutau făptaşul. Cu pistolul ascuns sub haine Dal-Yi, scapă necontrolată şi reuşeşte să fugă. Astfel în târg se crează un vacarm de nedescris.