Acasa
A sosit ziua banchetului dat în cinstea Maiestăţii sale, regele. Pregătirile sunt în toi, toată lumea e în priză. Jin Yi şi Bu-yong vor dansa în faţa regelui, iar cea care va reuşi să-i atragă atenţia, va deveni noua şefă a curtezanelor de la palat. Cele două sunt aranjate pentru a se prezenta decent în faţa monarhului. Mae-hyang le dă ultimele sfaturi.
Geum-chon, care a preluat îndatoririle lui Baek-moo, doreşte ca Jin Yi să danseze dansul cocorului în memoria profesoarei sale, aşa cum aceasta şi-a dorit, şi să devină şefa curtezanelor. Jin Yi însă pare pierdută, după moartea maestrei nu a dormit şi nu a mâncat normal, iar asta se vede când trebuie să treacă pragul palatului. Ea se teme să păşească, dar cuvintele lui Mae-hyang îi dau curaj.
Prima care dansează este Bu-yong. Regele urmăreşte mişcările din carte, şi nu schiţează un gest. Maestra Mae-hyang şi adjuncta ei observă mişcările diferite din dansul lui Bu-yong, iar adjuncta răsuflă uşurată că regele nu a observat “greşelile” lui Bu-yong. La finalul dansului, regele o laudă, fără a spune că dansul a fost diferit de cel din carte, iar Bu-yong e nedumerită.
E rândul lui Jin Yi să danseze, iar cartea dansului cocorului, cea scrisă de Baek-moo este prezentată regelui. Acesta este impresionat de coregrafie, şi cere ca Baek-moo să fie adusă în faţa lui pentru a o răsplăti. Ministrul Kim îi spune că femeia nu mai este în viaţă, iar regele se întristează, spunându-i lui Jin Yi să onoreze prin acest dans memoria maestrei sale. După ce începe dansul, lordul Baek şi miniştrii încep bârfa, spunând că Baek-moo a murit din cauza lăcomiei lui Myung-wol, iar acest dans e un dans blestemat. Jin Yi îşi pierde concetrarea, şi toate vorbele grele pe care le-a spus profesoarei sale, se întorc şi o bântuie. În cele din urmă, leşină. Ministrul Kim o ridică de jos, gest care îi întărâtă pe ceilalţi oficiali, care cer atât pedepsirea curtezanei, cât şi a ministrului.
Acesta îşi înaintează demisia, şi cere să fie doar el pedepsit. Regele îi respinge demisia, pentru că e un om valoros, de care are nevoie. Kim îi cere din nou prietenului său să renunţe la a o mai chinui pe Myung-wol, deoarece, mărturiseşte, el o iubeşte, şi nu suportă să o vadă rănită. Când se trezeşte, Myung-wol nu realizează ce s-a întâmplat, şi vrea să termine dansul, altfel va fi pedepsită de către maestră. Mae-hyang îi spune să-şi revină pentru că Baek-moo nu mai e în viaţă. Durul adevăr o loveşte încă o dată pe Jin Yi.
Mae-hyang o confruntă pe Bu-yong în legătură cu cărţile de dans, după ce a aflat că aceasta a cerut să i se mai facă una. Planul acesteia era să danseze folosindu-se de mişcările diferite, create de ea, iar când regele ar fi întrebat-o de ce dansul e diferit de cel din carte, ea ar fi spus că a dorit să-l îmbunătăţească, şi i-ar fi prezentat propria ei carte. Dar maestra a aflat dinainte, şi a cerut să se facă o copie a cărţii lui Bu-yong, aceasta fiind cartea în care s-a uitat regele. Chiar şi aşa, Bu-yong a dansat în faţa monarhului, iar acesta a lăudat-o, pe când Myung-wol nu a dansat, aşa că, consideră ea, poziţia promisă i se cuvine de acum. Mae-hyang îi spune să o ia de la capăt, şi să obţină poziţia prin luptă dreaptă, fără a se folosi de manipulare.
Jin Yi revine în Songdo, după ce îşi ia rămas bun de la maestra Mae-hyang. Kim nu-şi ia rămas bun de la ea, conştient că îi va fi greu astfel să mai renunţe la ea. Problemele lui Jin Yi se agravează, crede că Baek-moo încă trăieşte, nu mai poate cânta, şi îşi îneacă tristeţea în băutură. Vestea stării depresive a lui Myung-wol ajunge la urechile ministrului, în capitală, iar acesta e îngrijorat. O roagă pe Mae-hyang să plece în Songdo, să o ajute, dar aceasta îi spune că trebuie să-şi revină singură. De teamă să nu moară, dacă continuă aşa, mama lui Jin Yi şi profesorul îl trimit pe Mu-myung în capitală, după ministru. Acesta vine, dar în camera ei se află doar o scrisoare de adio. Pleacă pe urmele ei.
Jin Yi se află în locul unde s-a sinucis profesoara ei, şi doreşte să o urmeze, dar ministrul o opreşte la timp, promiţându-i că nu o va mai lăsa niciodată singură.
Geum-chon, care a preluat îndatoririle lui Baek-moo, doreşte ca Jin Yi să danseze dansul cocorului în memoria profesoarei sale, aşa cum aceasta şi-a dorit, şi să devină şefa curtezanelor. Jin Yi însă pare pierdută, după moartea maestrei nu a dormit şi nu a mâncat normal, iar asta se vede când trebuie să treacă pragul palatului. Ea se teme să păşească, dar cuvintele lui Mae-hyang îi dau curaj.
Prima care dansează este Bu-yong. Regele urmăreşte mişcările din carte, şi nu schiţează un gest. Maestra Mae-hyang şi adjuncta ei observă mişcările diferite din dansul lui Bu-yong, iar adjuncta răsuflă uşurată că regele nu a observat “greşelile” lui Bu-yong. La finalul dansului, regele o laudă, fără a spune că dansul a fost diferit de cel din carte, iar Bu-yong e nedumerită.
E rândul lui Jin Yi să danseze, iar cartea dansului cocorului, cea scrisă de Baek-moo este prezentată regelui. Acesta este impresionat de coregrafie, şi cere ca Baek-moo să fie adusă în faţa lui pentru a o răsplăti. Ministrul Kim îi spune că femeia nu mai este în viaţă, iar regele se întristează, spunându-i lui Jin Yi să onoreze prin acest dans memoria maestrei sale. După ce începe dansul, lordul Baek şi miniştrii încep bârfa, spunând că Baek-moo a murit din cauza lăcomiei lui Myung-wol, iar acest dans e un dans blestemat. Jin Yi îşi pierde concetrarea, şi toate vorbele grele pe care le-a spus profesoarei sale, se întorc şi o bântuie. În cele din urmă, leşină. Ministrul Kim o ridică de jos, gest care îi întărâtă pe ceilalţi oficiali, care cer atât pedepsirea curtezanei, cât şi a ministrului.
Acesta îşi înaintează demisia, şi cere să fie doar el pedepsit. Regele îi respinge demisia, pentru că e un om valoros, de care are nevoie. Kim îi cere din nou prietenului său să renunţe la a o mai chinui pe Myung-wol, deoarece, mărturiseşte, el o iubeşte, şi nu suportă să o vadă rănită. Când se trezeşte, Myung-wol nu realizează ce s-a întâmplat, şi vrea să termine dansul, altfel va fi pedepsită de către maestră. Mae-hyang îi spune să-şi revină pentru că Baek-moo nu mai e în viaţă. Durul adevăr o loveşte încă o dată pe Jin Yi.
Mae-hyang o confruntă pe Bu-yong în legătură cu cărţile de dans, după ce a aflat că aceasta a cerut să i se mai facă una. Planul acesteia era să danseze folosindu-se de mişcările diferite, create de ea, iar când regele ar fi întrebat-o de ce dansul e diferit de cel din carte, ea ar fi spus că a dorit să-l îmbunătăţească, şi i-ar fi prezentat propria ei carte. Dar maestra a aflat dinainte, şi a cerut să se facă o copie a cărţii lui Bu-yong, aceasta fiind cartea în care s-a uitat regele. Chiar şi aşa, Bu-yong a dansat în faţa monarhului, iar acesta a lăudat-o, pe când Myung-wol nu a dansat, aşa că, consideră ea, poziţia promisă i se cuvine de acum. Mae-hyang îi spune să o ia de la capăt, şi să obţină poziţia prin luptă dreaptă, fără a se folosi de manipulare.
Jin Yi revine în Songdo, după ce îşi ia rămas bun de la maestra Mae-hyang. Kim nu-şi ia rămas bun de la ea, conştient că îi va fi greu astfel să mai renunţe la ea. Problemele lui Jin Yi se agravează, crede că Baek-moo încă trăieşte, nu mai poate cânta, şi îşi îneacă tristeţea în băutură. Vestea stării depresive a lui Myung-wol ajunge la urechile ministrului, în capitală, iar acesta e îngrijorat. O roagă pe Mae-hyang să plece în Songdo, să o ajute, dar aceasta îi spune că trebuie să-şi revină singură. De teamă să nu moară, dacă continuă aşa, mama lui Jin Yi şi profesorul îl trimit pe Mu-myung în capitală, după ministru. Acesta vine, dar în camera ei se află doar o scrisoare de adio. Pleacă pe urmele ei.
Jin Yi se află în locul unde s-a sinucis profesoara ei, şi doreşte să o urmeze, dar ministrul o opreşte la timp, promiţându-i că nu o va mai lăsa niciodată singură.
