Acasa
Sang-ok este ingrijorat din cauza cecurilor falsificate de Songsang pe seama lor. Pe de alta parte, alianta din Songsang se destrama. Seok-joo si servitoarea vand din ginsengul pe care il au in depozite, si planuiesc sa fuga. Chi-soo decide sa falsifice argint japonez, insa Kim Tae-chul si Seok-joo nu sunt de acord deoarece daca ar fi prinsi, acestia ar fi pedepsiti cu moartea. Seful Songsang le cere sa aiba incredere in el.
Da-nyung se afirma ca si conducatorare a negustorilor si stabileste un sediu Songsang fara ca Chi-soo sa afle. D-lui Hwang i se pare suspect ca Jeong Chi-soo foloseste alta moneda, si Jin-han ii instiinteaza pe cei doi ca seful Songsang falsifica argint japonez. Negustorii vor sa-l denunte pe acesta, insa Da-nyung ii opreste: toti banii Songsang-ului vor fi confiscati daca intervin autoritatile. Ei trebuie sa opreasca punerea in circulatie a banilor falsi.
Jin-han opreste transportul si se lupta cu oamenii lui Chi-soo. Kim Tae-chul scapa si ii spune lui Seok-joo ca Da-nyun i-a descoperit. Seok-joo si servitoarea se pregatesc sa fuga in China. Negustorul refuza sa-l instiinteze pe Chi-soo ca pleaca deoarece il considera nedemn de a-l mai servi.
Da-nyung, d-l Hwang si Jin-han il opresc pe Seok-joo care incerca sa fuga. Tanara il intreaba cine l-a atacat pe Park Joo-myung, insa negustorul refuza sa marturiseasca. Dupa ce este batut si amenintat cu moartea, el recunoaste ca este vina lui.
Chi-soo scapa de argintul contrafacut, insa isi da seama ca nu are unde sa fuga si ca Seok-joo l-a tradat.
Sang-ok merge la Jeong Chi-soo si ii propune urmatorul pact: ii cere sa ii dea lui magazinele Songsang si sa plece din acest loc, iar Mansang va plati pentru cecurile falsificate. Guvernatorul ii marturiseste ca pe vremea cand Chi-soo a plecat cu obiectele de alama pentru a le vinde in Hwanghae-do si le-a vandut pe bumbac vechi de pe care a castigat un profit mare, el l-a respectat si i-a fost un model. A incetat sa se mai simta inferior lui Chi-soo in momentul in care acesta a ales sa-l slujeasca pe Park Joo-myung. Motivul? Pentru ca el crede ca un negustor adevarat le castiga oamenilor inimile, si nu banii. Il mustra pe rivalul sau, intrebandu-l de ce un om talentat a ales o asa cale si ii cere sa nu mai faca negot niciodata. Sang-ok il indeamna sa accepte oferta sa, insa Chi-soo ii cere sa-i dea o zi sa se poata gandi la propunere.
Insa Jeong Chi-soo nu mai prinde zorii zilei urmatoare. El se sinucide, nu inainte de a-si aduce aminte de multe moment din viata sa: cand Hong Deuk-joo il lauda pentru inteligenta sa vie, cand a lasat Mansang-ul pentru Songsang, cand Da-nyung l-a certat spunandu-i ca fara principii este mai rau ca un hot, cand a preluat puterea in clanul lui Park Joo-myung inlaturandu-l pe acesta. Este gasit dimineata urmatoare cand Sang-ok se intoarce sa afle daca este de acord cu propunerea sa.
Auzind de moartea lui Chi-soo, Park Joo-myung marturiseste ca se simte vinovat: el este cel care l-a tranformat intr-un monstru pe tanar. L-a facut sa nu mai tina cont de principii, de etica, l-a incurajat sa fie excesiv de ambitios. Ii spune lui Da-nyung ca este de datoria ei sa reface un Songsang drept, care sa aiba la baza sa principiile etice.
Oamenii lui Sang-ok lucreza din greu la podul si barajul pe care stapanul lor vrea sa le ridice.
Da-nyung ii face sefului Mansang o vizita. Ii multumeste pentru tot ajutorul pe care i l-a acordat in ultimul timp si ii spune ca desi ar trebui sa-i dea magazinele Songsang, ar vrea sa poata inflori afacerile pentru ca apoi sa-i multumeasca asa cum se cuvine. Sang-ok accepta bucuros si ii ureaza mult succes.
Cand sunt singuri, Sang-ok ii povesteste lui Da-nyung de vremurile cand incerca sa treaca peste ura pentru Park Joo-myung si sa salveze oameni. Ii marturiseste ca i-a fost dificil, dar ca ii este incomparabil mai greu sa iubeasca o persoana caruia nu-i va putea fi niciodata alaturi. Tanara ii spune de fiecare data cand ii aude vocea, sau ii intalneste privirea, i se taie rasuflarea. Ea ii spune ca desi le este greu sa treaca cu vederea peste sentimentele pe care si le poarta, ei sunt nevoiti sa o faca. Caile pe care fiecare le-a ales s-au despartit cu mult timp in urma, iar de cand ei nu mai sunt meniti sa fie unul pentru celalalt, iubirea s-a transformat in obsesie. Ea mai adauga ca indiferent cat de dureros poate fi, trebuie ca amandoi sa uite de acele sentimente. Ii multumeste inca o data si pleaca..
Sang-ok este din nou chemat la palat. Regele il promoveaza la titlul de “deputat de Guseong”. Nobilii se impotrivesc, insa regele le spune ca Guseong este o regiune arida, fara rauri, unde oamenii sufera din cauza secetei. L-a numit pe Sang-ok astfel deoarece spera sa-i poata ajuta si pe oamenii din acel loc.
Sang-ok incearca sa gaseasca o solutie, si cand ia o pauza deschide un saculet si scoate pahar pe care i l-a daruit calugarul budist. Sam-bo il intreaba ce semnificatie are acel pahar, de ce e special. Negustorul ii raspunde ca ii aduce aminte ca un pahar nu trebuie sa fie nicodata plin. Ii marturiseste lui Sam-bo ca simte ca se afla intr-o criza mult mai mare decat cea de cand a fost inchis. El vrea sa demisioneze deoarece lacomia nu are limite si ca el isi potoleste acest sentiment cu dorinta de putere. Isi da seama ca daca nu paseste inapoi, va pierde totul. Este hotarat sa renunte la putere.
Sang-ok ii trimite regelui o scrisoare de demisie in care ii spune ca a incercat sa ii ajute pe oameni cat timp a fost gvernator, dar ca isi doreste sa se intoarca la statutul sau de negustor. Va putea si asa sa ii sprijine pe cei saraci si sa-si arate recunostinta fara de Inaltimea Sa.
In Uiju, seful Mansang este primit cu bratele deschise de negustorii care i-au fost alaturi tot acest timp. Mergand acasa, mama sa ii da actele de proprietate pentru pamantul pe care l-a platit din banii de la carciuma. Ii spune fiului sau sa faca ce vrea cu acest pamant, iar Sang-ok primeste documentele multumind.
Sang-ok o vede pe Da-nyung in piata, insa se multumeste sa o priveasca de departe.
Capetenia Mansang ii scuteste de datorii pe oamenii care au imprumutat bani de la el si ii da fiecarui om 5 nyang in argint chinezesc daca vrea sa inceapa o afacere. Sang-ok compara bunastarea cu apa: daca nu se afla in miscare, se strica, iar oamenii sunt toti egali: toti sunt la fel in fata mortii.Din aceasta cauza negustorul vrea sa renunte la bunastare (spre uimirea oamenilor sai).
In ceea ce priveste planurile sale pentru a-i ajuta pe oameni, Sang-ok hotaraste sa construiasca un port mare care sa faciliteze drumul spre China, vecinul cu care Joseon trebuie schimbe bunuri pentru a supravietui.
Negustorul chiar scrie si cateva volume de poezie, acesta fiind unul din visele sale cele mai vechi..
Regele continua sa-i recunoadca meritele si il numeste “Ministru de onoare”, deoarece Sang-ok refuza postul de guvernator. Este fara precedent aceasta numire, si este una dintre cele mai inalte ranguri la care un om poate fi ridicat. Inca o data, isi aduce aminte de vorbele lui Hong Deuk-joo: “un negustor adevarat castiga inimile oamenilor, si nu banii”.
Peste ani, cand Sang-ok in varsta si carunt, aflam ca a cautat tot acest timp mormantul lui Hong Gyeong-rae. Sam-bo, care este batran dar energic, il anunta ca a gasit locul unde rebelul a fost ingropat. Ii aduce omagii cum se cuvine si isi aduce aminte de acel om decis sa schimbe lumea transformand-o intr-un loc in care saracii au mancare.
Gandurile ii sunt intrerupte de un tanar (Kim Lib, poet ce a trait intre anii 1807-1863), care il intreaba de ce viziteaza mormantul unui tradator. Ii spune lui Sang-ok ca familia sa a fost ucisa din cauza ca s-a opus in fata acestui rebel si ca a venit sa vada mormantul celui care a adus sfarsit stramosilor sai. Sang-ok ii spune motivul pentru care el a venit: i-a ramas dator. I-a ramas dator fiindca a trait mai mult decat el, cel care era atat de dornic sa-i ajute pe cei in suferinta. Negustorul ii marturiseste ca si-a petrecut toata viata incercand sa isi plateasca aceasta datorie. Tanarul il intreaba cum poate sa plateasca o astfel de datorie. Sang-ok ii raspunde simplu: incercand sa-i ajute pe oameni cat poate de mult. Tanarul il intreaba: a reusit sa-si plateasca toata datoria? Sang-ok rade … “Doar Hong Gyeong-rae stie raspunsul.” Sang-ok si Sam-bo pleaca.
Tanarul alearga dupa ei si ii multumeste lui Sang-ok pentru aceste invataturi si vrea sa-i stie numele. “Lim Sang-ok”. Tanarul priveste cele doua siluete ce se pierd acum in zare…
Da-nyung se afirma ca si conducatorare a negustorilor si stabileste un sediu Songsang fara ca Chi-soo sa afle. D-lui Hwang i se pare suspect ca Jeong Chi-soo foloseste alta moneda, si Jin-han ii instiinteaza pe cei doi ca seful Songsang falsifica argint japonez. Negustorii vor sa-l denunte pe acesta, insa Da-nyung ii opreste: toti banii Songsang-ului vor fi confiscati daca intervin autoritatile. Ei trebuie sa opreasca punerea in circulatie a banilor falsi.
Jin-han opreste transportul si se lupta cu oamenii lui Chi-soo. Kim Tae-chul scapa si ii spune lui Seok-joo ca Da-nyun i-a descoperit. Seok-joo si servitoarea se pregatesc sa fuga in China. Negustorul refuza sa-l instiinteze pe Chi-soo ca pleaca deoarece il considera nedemn de a-l mai servi.
Da-nyung, d-l Hwang si Jin-han il opresc pe Seok-joo care incerca sa fuga. Tanara il intreaba cine l-a atacat pe Park Joo-myung, insa negustorul refuza sa marturiseasca. Dupa ce este batut si amenintat cu moartea, el recunoaste ca este vina lui.
Chi-soo scapa de argintul contrafacut, insa isi da seama ca nu are unde sa fuga si ca Seok-joo l-a tradat.
Sang-ok merge la Jeong Chi-soo si ii propune urmatorul pact: ii cere sa ii dea lui magazinele Songsang si sa plece din acest loc, iar Mansang va plati pentru cecurile falsificate. Guvernatorul ii marturiseste ca pe vremea cand Chi-soo a plecat cu obiectele de alama pentru a le vinde in Hwanghae-do si le-a vandut pe bumbac vechi de pe care a castigat un profit mare, el l-a respectat si i-a fost un model. A incetat sa se mai simta inferior lui Chi-soo in momentul in care acesta a ales sa-l slujeasca pe Park Joo-myung. Motivul? Pentru ca el crede ca un negustor adevarat le castiga oamenilor inimile, si nu banii. Il mustra pe rivalul sau, intrebandu-l de ce un om talentat a ales o asa cale si ii cere sa nu mai faca negot niciodata. Sang-ok il indeamna sa accepte oferta sa, insa Chi-soo ii cere sa-i dea o zi sa se poata gandi la propunere.
Insa Jeong Chi-soo nu mai prinde zorii zilei urmatoare. El se sinucide, nu inainte de a-si aduce aminte de multe moment din viata sa: cand Hong Deuk-joo il lauda pentru inteligenta sa vie, cand a lasat Mansang-ul pentru Songsang, cand Da-nyung l-a certat spunandu-i ca fara principii este mai rau ca un hot, cand a preluat puterea in clanul lui Park Joo-myung inlaturandu-l pe acesta. Este gasit dimineata urmatoare cand Sang-ok se intoarce sa afle daca este de acord cu propunerea sa.
Auzind de moartea lui Chi-soo, Park Joo-myung marturiseste ca se simte vinovat: el este cel care l-a tranformat intr-un monstru pe tanar. L-a facut sa nu mai tina cont de principii, de etica, l-a incurajat sa fie excesiv de ambitios. Ii spune lui Da-nyung ca este de datoria ei sa reface un Songsang drept, care sa aiba la baza sa principiile etice.
Oamenii lui Sang-ok lucreza din greu la podul si barajul pe care stapanul lor vrea sa le ridice.
Da-nyung ii face sefului Mansang o vizita. Ii multumeste pentru tot ajutorul pe care i l-a acordat in ultimul timp si ii spune ca desi ar trebui sa-i dea magazinele Songsang, ar vrea sa poata inflori afacerile pentru ca apoi sa-i multumeasca asa cum se cuvine. Sang-ok accepta bucuros si ii ureaza mult succes.
Cand sunt singuri, Sang-ok ii povesteste lui Da-nyung de vremurile cand incerca sa treaca peste ura pentru Park Joo-myung si sa salveze oameni. Ii marturiseste ca i-a fost dificil, dar ca ii este incomparabil mai greu sa iubeasca o persoana caruia nu-i va putea fi niciodata alaturi. Tanara ii spune de fiecare data cand ii aude vocea, sau ii intalneste privirea, i se taie rasuflarea. Ea ii spune ca desi le este greu sa treaca cu vederea peste sentimentele pe care si le poarta, ei sunt nevoiti sa o faca. Caile pe care fiecare le-a ales s-au despartit cu mult timp in urma, iar de cand ei nu mai sunt meniti sa fie unul pentru celalalt, iubirea s-a transformat in obsesie. Ea mai adauga ca indiferent cat de dureros poate fi, trebuie ca amandoi sa uite de acele sentimente. Ii multumeste inca o data si pleaca..
Sang-ok este din nou chemat la palat. Regele il promoveaza la titlul de “deputat de Guseong”. Nobilii se impotrivesc, insa regele le spune ca Guseong este o regiune arida, fara rauri, unde oamenii sufera din cauza secetei. L-a numit pe Sang-ok astfel deoarece spera sa-i poata ajuta si pe oamenii din acel loc.
Sang-ok incearca sa gaseasca o solutie, si cand ia o pauza deschide un saculet si scoate pahar pe care i l-a daruit calugarul budist. Sam-bo il intreaba ce semnificatie are acel pahar, de ce e special. Negustorul ii raspunde ca ii aduce aminte ca un pahar nu trebuie sa fie nicodata plin. Ii marturiseste lui Sam-bo ca simte ca se afla intr-o criza mult mai mare decat cea de cand a fost inchis. El vrea sa demisioneze deoarece lacomia nu are limite si ca el isi potoleste acest sentiment cu dorinta de putere. Isi da seama ca daca nu paseste inapoi, va pierde totul. Este hotarat sa renunte la putere.
Sang-ok ii trimite regelui o scrisoare de demisie in care ii spune ca a incercat sa ii ajute pe oameni cat timp a fost gvernator, dar ca isi doreste sa se intoarca la statutul sau de negustor. Va putea si asa sa ii sprijine pe cei saraci si sa-si arate recunostinta fara de Inaltimea Sa.
In Uiju, seful Mansang este primit cu bratele deschise de negustorii care i-au fost alaturi tot acest timp. Mergand acasa, mama sa ii da actele de proprietate pentru pamantul pe care l-a platit din banii de la carciuma. Ii spune fiului sau sa faca ce vrea cu acest pamant, iar Sang-ok primeste documentele multumind.
Sang-ok o vede pe Da-nyung in piata, insa se multumeste sa o priveasca de departe.
Capetenia Mansang ii scuteste de datorii pe oamenii care au imprumutat bani de la el si ii da fiecarui om 5 nyang in argint chinezesc daca vrea sa inceapa o afacere. Sang-ok compara bunastarea cu apa: daca nu se afla in miscare, se strica, iar oamenii sunt toti egali: toti sunt la fel in fata mortii.Din aceasta cauza negustorul vrea sa renunte la bunastare (spre uimirea oamenilor sai).
In ceea ce priveste planurile sale pentru a-i ajuta pe oameni, Sang-ok hotaraste sa construiasca un port mare care sa faciliteze drumul spre China, vecinul cu care Joseon trebuie schimbe bunuri pentru a supravietui.
Negustorul chiar scrie si cateva volume de poezie, acesta fiind unul din visele sale cele mai vechi..
Regele continua sa-i recunoadca meritele si il numeste “Ministru de onoare”, deoarece Sang-ok refuza postul de guvernator. Este fara precedent aceasta numire, si este una dintre cele mai inalte ranguri la care un om poate fi ridicat. Inca o data, isi aduce aminte de vorbele lui Hong Deuk-joo: “un negustor adevarat castiga inimile oamenilor, si nu banii”.
Peste ani, cand Sang-ok in varsta si carunt, aflam ca a cautat tot acest timp mormantul lui Hong Gyeong-rae. Sam-bo, care este batran dar energic, il anunta ca a gasit locul unde rebelul a fost ingropat. Ii aduce omagii cum se cuvine si isi aduce aminte de acel om decis sa schimbe lumea transformand-o intr-un loc in care saracii au mancare.
Gandurile ii sunt intrerupte de un tanar (Kim Lib, poet ce a trait intre anii 1807-1863), care il intreaba de ce viziteaza mormantul unui tradator. Ii spune lui Sang-ok ca familia sa a fost ucisa din cauza ca s-a opus in fata acestui rebel si ca a venit sa vada mormantul celui care a adus sfarsit stramosilor sai. Sang-ok ii spune motivul pentru care el a venit: i-a ramas dator. I-a ramas dator fiindca a trait mai mult decat el, cel care era atat de dornic sa-i ajute pe cei in suferinta. Negustorul ii marturiseste ca si-a petrecut toata viata incercand sa isi plateasca aceasta datorie. Tanarul il intreaba cum poate sa plateasca o astfel de datorie. Sang-ok ii raspunde simplu: incercand sa-i ajute pe oameni cat poate de mult. Tanarul il intreaba: a reusit sa-si plateasca toata datoria? Sang-ok rade … “Doar Hong Gyeong-rae stie raspunsul.” Sang-ok si Sam-bo pleaca.
Tanarul alearga dupa ei si ii multumeste lui Sang-ok pentru aceste invataturi si vrea sa-i stie numele. “Lim Sang-ok”. Tanarul priveste cele doua siluete ce se pierd acum in zare…
