Regii din Goguryeo

informatii despre regii din regatul Goguryeo

Gwanggaeto cel Mare(domnie: 391-412 d.Hr.) a fost un monarh foarte activ, care este amintit pentru extinderea militară rapidă a regatului.

Despre Gwanggaeto se spune că a cucerit 64 de orașe fortificate și 1400 de sate în campaniile împotriva Khitanilor și Baekje, a distrus Yan-ul Târziu și a ocupat întreaga Peninsulă Liaodong în 404. El a anexat de asemenea practic Buyeo-ul și s-a extins până la teritoriile triburilor Mohe în nord, a subjugat Baekje, a contribuit la dizolvarea Confederației Gaya, a anexat Wa(Japonia) de peste mări și a forțat Silla să fie de acord să devină protectorat în timpul Războiului Goguryeo-Yamato. În acest sens, el a provocat o unificare imprecisă a Peninsulei Coreene, care a durat aproximativ 50 de ani. Până la sfârșitul domniei sale, Goguryeo a obținut controlul de necontestat în sudul Manciuriei, precum și în regiunile nordice și centrale ale Peninsulei Coreene.

În această perioadă, teritoriul Goguryeo a inclus trei pătrimi din Peninsula Coreeană, inclusiv ceea ce este acum Seul, o mare parte din Manciuria și sfârșitul sud-estului Provinciei Maritime Ruse. Gwanggaeto a stabilit numele domniei "Yeongnak", semnificând astfel credința sa că era pe picior de egalitate cu marile dinastii chineze.

Faptele lui Gwanggaeto au fost înregistrate pe o stelă memorială imensă situată în apropiere de Jilin astăzi, în sudul Manciuriei, care a fost ridicată de către fiul său, Jangsu.

Regele Jangsu a urcat pe tron ​​în 413 și a mutat capitala la Pyongyang, în 427, care este o dovadă a intensificării rivalității între Goguryeo și celelalte două regate peninsulare din sud, Baekje și Silla.Jangsu, ca și tatăl său, a continuat expansiunea teritorială a Goguryeo în Manciuria și a ajuns la est de Râul Songhua. Goguryeo și-a extins sfera de influență până la Didouyu (지두우, 地 豆 于), situat în estul Mongoliei, la granița cu Rouran, în timpul domniei lui.

În timpul domniei lui Munja, Goguryeo a anexat complet Buyeo, acest lucru indicând extrema expansiune a Goguryeo spre nord, continuând în același timp influența puternică asupra regatelor Silla și Baekje, și, de asemenea, peste triburile Malgal și Khitan.

Regele Yuri (anul nasterii sale este necunoscut-anul mortii 18 d.Hr) a domnit intre anii 19 i.Hr-18 d.Hr si a fost al doilea rege al regatului Goguryeo,unul dintre cele trei regate ale Coreei.El a fost fiul cel mare al regelui Dongmyeongseong (Jumong),fondatorul si primal rege al regatului.La fel ca altii conducatori ai Coreei antice,evenimente din viata sa sunt inregistrate in Samguk Sagi.Yuri era fiul lui Jumong,fondatorul Goguryeo.El a crescut in locul in care Jumong a fost crescut de mama sa.Mama lui Yuri,doamna Ye si-a luat fiul si s-au dus in Goguryeo in anul 19,pentru ca Yuri sa-si cunoasca tatal.Jumong la declarat atunci pe Yuri print mostenitor al regatului. Pozitia celorlalti doi fii a lui Jumong,Onjo si Biryu,cu cea de-a doua sa sotie,Soseono a devenit nesigura. Ca urmare Soseono si-a luat fii si a plecat spre sud,unde impreuna cu acestia a pus bazele regatului Baekje.Ea a murit cativa ani mai tarziu la Michuhol(Incheonul de astazi).Yuri devenea rege dupa moartea tatalui sau.
Yuri este descris ca un rege puternic si un bun militar.In anul 3 I.Hr a mutat capitala de la fortareata Jolbon la fortareata Gungnae.A cucerit un trib Xiongnu in 9.Yuri a avut sase fii,printre care HaeMyung si Muhyul. HaeMyung a fost numit print mostenitor,dupa moartea printului Dojul,cel mai mare fiu al lui Yuri,insa Yuri a observat ca acesta este prea nesabuit si neascultator. Ca urmare la inlocuit pe acesta cu Muhyul,fiul mai mic,in anul 14,fiul sau cu fiica lui Songyang. Muhyul a condus mai tarziu ca regele Daemusin al Goguryeo.In ziua de astazi exista un poem pe care regele Yuri la scris pentru concubina lui preferata,Chihui,si care se numeste Hwangjoga,in traducere “cantecul pasarii galbene”.
Yuri a murit in anul 18,dupa 37 de ani de domnie,lasandu-l la tron pe Muhyul.
Familia
Tatal: regele Dongmyeongseong (Jumong)
Mama: doamna Ye
Sotia: o fiica necunoscuta a lui Songyang
Concubine: -Hwahyi
-Chihui
Copii: -Hae Dojul,print mostenitor(a murit in anul 1 d.Hr);
-Hae Myung,print mostenitor(numit in anul 1 si deposedat in anul 14);
-Hae Muhyul,print mostenitor(numit in anul 14),viitorul rege Daemusin;
-Hae Yuh-Jin(a murit inecat in jurul anului 18);
-Hea Sehyu,printesa a Goguryeo;
-Hea Yeo-Rang,princesa a Goguryeo;
-Hae Saek-Ju(??-48),mai tarziu regele Minjung;
-Go Jaesa,capetenia casei Go a liniei Gweru,tatal regelui Taejo al Goguryeo(a murit dupa anul 53).Teorii despre regele Yuri
Fiu al lui Jumong:Yuri este vazut din punct de vedere istoric ca fiel lui Jumong si al doamnei Ye.O explicatie traditionala a faptului ca numele celor doi,tata si fiu sunt diferite este aceea ca numele original al lui Jumong a fost Hae,dar l-a schimbat in Go cand a fondat Goguryeo.Schimbarea de nume a lui Jumong este mentionata si in Samguk Sagi si in Samguk Yusa.
Teoria uzurpatiei:Studii recente ale istoricilor despre stabilirea regatului au dus la unele dubii in ceea ce priveste filiatia lui Hae Muhyul,si voci spun ca acesta nu era de fapt fiul lui Jumong si un uzurpator.
Detaliile care au dus la aceasta concluzie au fost moartea timpurie a lui Jumong,diferenta de nume,comportamentul dur al lui Yuri fata de unele din temele cele mai iubite de Jumong si diferentele in stilul de conducere al regatului.Jumong a murit la 40 de ani,destul de devreme in comparatie cu predecesorii lui sau chiar succesori.Putini dintre conducatorii acelor vremuri au murit inainte de 40 de ani.Diferenta de nume poate semnifica schimbarea dinastica a familiei Go cu familia Hae.
Alt detaliu uimitor este acela ca cei mai multi din oamenii loiali lui Jumong au fost exilati sau demisi.Un exemplu este HyeobBo care se afla printre cei trei mamen in care Jumong avea cea mai mare incredere.Conform primului volum despre Goguryeo din Samguk Sagi,HyeobBo era impotriva faptului ca regele Yuri parasea mereu palatul pentru a merge la vanatoare si il atentionase pe acesta sa fie mai atent in ceea ce privea problemele regatului. Yuri s-a enervat si l-a fortat pe acesta sa demisioneze.
Aceste fapte pot fi insa demontate prin aceea ca un toti cei care i-au fost loiali lui Jumong au fost inlaturati.Generali Bu Bun-no si Oi au servit Goguryeo si pe regele Yuri mare perioada din domnia acestuia si au jucat roluri active in bunastarea regatului.
Sub domnia lui Yuri Goguryeo nu a dus o politica atat de expansionista ca in cea a lui Jumong.
O ultima observatie ar fi mentionarea unei sabii rupte. Istoricii au spus ca Yuri,gasind o bucata rupta din sabia tatalui sau a pretins ca colapsul regimului lui Jumong si inceputul erei sale. Suspiciunile istoricilor au fost bazate pe faptul ca Jumong a murit la 5 luni dupa ce Yuri a venit in Goguryeo.Totusi,acestea sunt pure teorii si nu se pot trage concluzii clare.

Regele Yeong-yang al Goguryeo a fost al 26-lea rege al dinastiei, şi a domnit între 590 şi 618, ultimul an de domniei fiind şi anul morţii sale. A fost fiul cel mare al regelui Pyeongwon.
Este cunoscut pentru reprimarea unei serii de invazii ale dinastiei chineze Sui, între anii 598 şi 614, cunoscute sub numele de Războaiele Goguryeo-Sui. A respins patru campanii chineze conduse de împăraţii Wendi şi Yangdi, inclusiv marele asalt din 612, în timpul căruia mai mult de un milion de soldaţi chinezi au invadat teritoriul Goguryeo.Domnia lui Yeong-yang s-a desfăşurat într-o perioadă în care rivalitatea dintre cele trei regate, Goguryeo, Shilla şi Baekje era foarte mare, iar China era unificată de dinastia Sui. Iniţial regele a menţinut relaţii cordiale cu dinastia chineză, primind de la împăratul Wendi înfeudarea ca rege al Goguryeo şi recunoaşterea acordată de către dinastiile chineze monarhilor deplini. În acelaşi timp a întărit relaţiile cu triburile din nord, Khitan şi Mohe, ca şi pregătire a războiului cu China început de tatăl său, regele Pyeongwon.

Regele Pyeongwon al Goguryeo a fost al 25-lea monarh al acestei dinastii, şi a domnit între anii 559 şi 590. Aceşti ani de domnie sunt în mare parte exacţi, aşa căzând de acord istoricii asupra lor, dar anul de naştere al regelui nu se cunoaşte cu certitudine. Se ştie că a fost fiul cel mare al regelui Yangwon (predecesorul său), şi a devenit prinţ moştenitor în anul 557, cu doi ani înainte de a-şi asuma pe deplin puterea. Era priceput la călărit şi la trasul cu arcul şi foarte curajos.Până la venirea lui la conducerea ţării, puterea regală fusese deja căzută în mâinile aristocraţiei. Îngrijorat pentru oamenii săi, regele a încurajat agricultura şi sericicultura (creşterea viermilor de mătase), reducând în acelaşi timp luxul bucătăriei regale. A menţinut relaţii tensionate dar relativ paşnice cu confederaţia Gokturks (nomadici din Eurasia Centrală medievală) şi cu diferitele dinastii chineze, şi a purtat bătălii scurte cu dinastia Zhou de Nord în peninsula Liaodong în anul 577. Când dinastia Sui (cea care a urmat dinastiei Zhou de Nord) a unificat China, regele Pyeongwon s-a pregătit pentru războiul iminent.
Graniţa sudică cu celelalte două regate coreene era în siguranţă, mai ales că alianţa Baekje-Shilla luase sfârşit.
Domnia lui Pyeongwon a luat sfârşit în 590, care se presupune a fi şi anul morţii sale, dar nu există nici un document sau izvor care să ateste acest fapt.
La tron a urmat fiul său cel mare, care devenea regele Yeong-yang.

Regele Yangwon al Goguryeo (d. 559) a domnit între anii 545 şi 559 şi a fost al 24-lea conducător al celui mai nordic regat. A fost fiul cel mare al regelui Anwon, predecesorul său. În timpul domniei sale, Goguryeo a devenit tot mai slab şi a fost obligat să ia măsuri urgente de blocare a invaziilor străine, şi în final a pierdut regiunea Seulului de azi în faţa alianţei formate din Baekje şi Shilla.A fost numit moştenitor al tronului în anul 533, al treilea de domnie al tatălui său. Deşi era moştenitorul de drept, nu a reuşit decât cu greu să-şi asume puterea după moartea regelui Anwon. Anwon a avut trei neveste, şi pentru că prima nu a reuşit să nască un fiu, celelalte două s-au luptat să-şi aşeze fiii pe tronul ţării. Suporterii lui Yangwon au reuşit să câştige lupta politică şi militară şi astfel acesta a reuşit să-şi asume tronul.
Pregătindu-se pentru război, în 547, regele Yangwon a reconstruit fortăreaţa Baegam şi a reparat fortăreaţa Sin. În 548 a trimis 6000 de soldaţi către fortăreaţa Doksan a regatului Baekje dar generalul Ju Jin al Shillei a condus o armată de ajutor şi Goguryeo a dat greş. În 550 Baekje a invadat şi distrus fortăreaţa Dosal a regatului nordic, Goguryeo a contraatacat şi a distrus fortăreaţa Geumhyeon a duşmanilor, dar Shilla a profitat de asta pentru a mai asedia două castele a Goguryeo-ului.
În 551, imperiul Gokturks aflat în creştere evidentă a invadat dinspre Asia Centrală şi a încercat să pună stăpânire pe fortăreaţa Sin; nereuşind, au atacat Baegam. Ca răspuns, Yangwon l-a trimis pe generalul Go Heul cu trupe în număr de 10000 împotriva acestora, şi au omorât şi capturat 1000. În acelaşi an Shilla a invadat din nou şi a capturat zece districte a Seolului de azi. În 552 a fost construită fortăreaţa Jangan iar în 554 forţele lui Yangwon au atacat Ungcheonul din Baekje din nou fără sorţi de izbândă.
Trei ani mai târziu Yangwon l-a desemnat pe prinţul Go Yang-seong moştenitor al tronului. În luna zecea a aceluiaşi an, comandantul Gan Juri al fortăreţei Hwando a condus o rebeliune care a dat greş şi el a fost executat. Regele Yangwon a murit în 559 după 15 ani de domnie.

Regele Anwon al Goguryeo (?-545) a fost al 23-lea monarh al dinastiei nordice şi a domnit între 531-545. A fost fratele mai tânăr al regelui Anjang şi se spune că era foarte înalt şi inteligent.
În anul 513 regele Anjang a murit fără a avea vreun moştenitor pe linie bărbătească, iar Anwon i-a urmat pe tronul ţării.
Celelalte două regate coreene, Shilla şi Baekje au format o alianţă ca răspuns la ameninţarea Goguryeo, ducând la o balanţă relativ paşnică a puterilor în peninsulă. În singurul conflict major din timpul domniei sale, în luna septembrie a anului 540, Baekje a condus un asediu spre castelul Usan, dar Anwon a trimis o cavalerie de 5000 de soldaţi care au respins atacul.
Goguryeo a suferit multe dezastre naturale în timpul lui Anwon.
Prima regină a lui Anwon nu a putut naşte un fiu, iar în cel de-al 3-lea an pe tron, Anwon a hotărât să nu mai aştepte şi l-a proclamat prinţ moştenitor pe fiul său cel mare de al a doua sa regină, prinţul Pyeongseong. Totuşi, în ultimul său an de domnie a avut loc o luptă politică între a doua şi a treia regină, ambele dorind să vadă pe tron ca viitor rege pe unul din fiii lor.
Nobilimea s-a împărţit în două tabere, conducând la lupte violente în timpul cărora regele se pare că a fost ucis. Această diviziune internă a fost începutul slăbirii semnificative a tronului regal şi implicit a Goguryeo în anii ce aveau să vină.
Regele a murit în luna martie a anului 545 după 15 ani de domnie. La tron a urmat prinţul Pyeongseong, care devenea regele Yangwon.

Regele Munja al Goguryeo (?-519) a fost al 21-lea monarh al acestui regat, domnind între anii 491-519. El a fost nepotul precedentului rege, Jangsu. Tatăl său, Gochudaega Joda a fost numit prinţ moştenitor de către regele Jangsu dar a murit înainte de a deveni rege.
În momentul în care Munja a urcat pe tron în 491 Goguryeo îşi mutase deja capitala din zona Jian în Pyongyang (capitala de azi a Coreei de Nord). Această mişcare a survenit în contextul rivalităţii cu regatele vecine Shilla şi Baekje.
Munja a păstrat relaţii apropiate cu diversele dinastii chineze mici care apăruseră după căderea dinastiei Han, şi anume Wei, Qi şi Liang în timp ce a continuat politica agresivă faţă de cele două regate vecine mai sus menţionate.În timpul domniei şi până la moartea acestuia, regatul a continuat să trimită tribut către dinastiile chineze în timp ce graniţele erau disputate cu regatele vecine. Munjamyeong a fost succedat de fiul său cel mare, Anjang.

Regele Anjang al Goguryeo (?-531) a fost al 22-lea rege al puternicului regat nordic, şi a domnit între anii 519-531.Go Heung An era cel mai mare fiu al regelui Munja. A fost numit prinţ moştenitor în al 7-lea an de domnie al tatălui său, anul 498, şi a urcat pe tron în 519 imediat după moartea tatălui său.
Sub domnia lui Anjang, Goguryeo a continuat să menţină relaţii apropiate cu dinastiile chineze, în special cu Wei şi Liang, pentru a contrabalansa relaţiile proaste cu regatele vecine de la sud, Baekje şi Shilla. A atacat Baekje în 523 şi 529.Anjang a murit în 531 fără a avea vreun moştenitor, iar succesiunea a fost asigurată de fratele său, Anwon.
În istoria poveştilor de dragoste coreene, există una legată de regele Anjang şi o doamnă din Baekje pe nume Han.

Regele Jangsu al Goguryeo (394-491) a fost al 20-lea monarh al regatului şi a domnit între anii 413 şi 491. A fost fiul cel mai mare al regelui Gwanggaeto cel Mare. A devenit prinţ moştenitor în anul 408, iar după moartea tatălui său, în 413 a devenit rege la vârsta de 19 ani. A domnit în perioada de maxim a regatului, construindu-şi domnia pe expansiunile teritoriale făcute de tatăl său. Este cunoscut pentru construirea stelei Gwanggaeto, închinată tatălui său. Numele său postum înseamnă „viaţă lungă”.La început, Jangsu şi-a dedicat eforturile stabilizării regatului care cunoscuse mare şi subită creştere, datorată cuceririlor tatălui său, regele Gwanggaeto. A construit un mormânt impunător pentru tatăl său, alături de care şi Stela Gwanggaeto, un monument impunător cu realizările sale. Mormântul era atât de mare că era nevoie de 330 de oameni care să-l îngrijească mereu.

În 427 a mutat capitala regatului, de la fortăreaţa Gungnae (oraşul Jian de la graniţa China-Coreea de Nord) la Pyeongyang. Istoricii chinezi susţin că dacă, capitala Goguryeo făcuse parte din China, atunci istoria acestui regat până la 427 ar trebui să facă parte din istoria Chinei. Motivele mutării capitalei au fost diverse, pregătirea ofensivei împotriva Baekje şi Shilla şi crearea unei mai mari şi mai puternice capitale care să susţină mai bine regatul. După mutarea capitalei la sud, regele Jangsu s-a hotărât să continue expansiunea începută de tatăl său.Campaniile din nord-vest

La acel timp, China era invadată de Wu Hu (cele 5 triburi barbare) şi divizată în 16 regate. Dinastia Houyan sau Later Yan care se baza pe provincia Liaoning de astăzi a fost înfrântă dur de forţele regelui Gwanggaeto şi a dispărut în anul 408. După căderea Houyan, dinastia Han a condus clanul Murong din Xianbei spre nord şi a stabilit în zonă regatul Beiyan sau Northern Yan. Totuşi, Northern Yan nu era pe măsura Later Wei sau Northern Wei a Xianbei care a unificat mare parte din nordul Chinei. Atunci Northern Yan a cerut ajutor din partea Goguryeo, care era foarte puternic şi putea lupta de la egal la egal cu Northern Wei. În 436 cavaleria Goguryeo a ajuns în Northern Yan şi a împins forţele Xianbei.Dinastia Song care atunci era duşman de moarte cu Northern Wei le-a încurajat pe Northern Yan şi pe Goguryeo ca duşmani ai Northern Wei. Planul lor însă nu a decurs bine, pentru că Jangsu s-a întors împotriva lor şi a distrus Northern Yan în 438. A cucerit întreaga regiune şi l-a luat captiv pe fostul rege al acestora. Curtea Song a fost scandalizată şi l-a ameninţat pe Jangsu că moartea regelui Yan însemna război între cele două naţiuni; Jangsu a ignorat ameninţarea şi l-a executat pe regele Yan. Atunci trupele Song au pornit atacul dar au fost înfrânte cu uşurinţă. Pacea a venit în anul următor, când Jangsu a trimis 800 de cai cadou pentru Împăratul Song pentru a se pregăti de război cu Northern Wei, iar Goguryeo să se poată concentra pe luptele cu Baekje şi Shilla, în timp ce două forţe chineze se luptau între ele (bună strategie,nu?). Jangsu a încurajat Song să atace Wei din nou, în 459 când a trimis arbalete, aur şi argint. Guvernul Wei a fost furios pentru aceste acţiuni dar a trebuit să menţină pacea cu Goguryeo pentru a putea continua războiul cu Song şi Rouran. Jangsu a păstrat de asemenea relaţiile cu Wei pentru a se război cu Baekje, aşa că cele două imperii au stabilit relaţii formale în 435.Expansiunea spre sud

În 472, regele Gaero al Baekje a trimis o scrisoare împăratului Wei, în care spunea că are probleme în a interacţiona cu Wei din cauza intervenţiilor frecvente al Goguryeo, şi cerea ajutor militar împotriva acestora. Jangsu a profitat de ocazie pentru a ataca atât Baekje cât şi Shilla, în timp de dinastiile chineze Song şi Wei încă luptau între ele. A plănuit un atac secret împotriva Baekje, care, în ciuda înfrângerilor masive primite în timpul domniei lui Gwanggaeto, încă mai avea putere. Pentru a dezarma Baekje, Jangsu a trimis un călugăr budist pe nume Dorim la curtea lui Gaero, cu scopul de a corupe regatul înaintea invaziei Goguryeo. Regele a început să-l favorizeze pe Dorim, jucând Baduk cu el în fiecare zi, iar acesta îl convingea să cheltuie sume mari de bani pe proiecte care nu făceau altceva decât să slăbească regatul.Aşadar în 475 Jangsu a lansat o invazie la scară largă atât de pe uscat cât şi de pe mare asupra regatului deja instabil politic al Baekje. Dorim a adunat cu succes informaţii despre regat, iar regele Gaero nu a fost deloc pregătit pentru asalt. Cu momentul propice pentru el, regele Jangsu a pornit spre capitală şi a capturat uşor oraşul Wiryeseong şi l-a ucis pe regele Gaero, în timp ce Dorim ieşea în siguranţă din oraş. ***ând, Jangsu a dat foc oraşului capitală şi altor oraşe pe care le cucerise, iar Baekje şi-a mutat capitala la Ungjin (Gongju de azi) pentru a păstra în viaţă regatul. Războiul a oferit Goguryeo control asupra văii râului Han, regiune esenţială pentru comerţ şi puterea militară în peninsulă, şi care, timp de 500 de ani a fost controlată de Baekje, care astfel era mult superioară celorlalte regate, dar acum pierduse controlul asupra ei în favoarea Goguryeo.

După încheierea cu succes a campaniei împotriva regatului Baekje, regele şi-a întors privirea spre celălat regat al peninsulei, Shilla, şi cu ajutorul acestuia a ridicat un monument în oraşul Chungju prin care amintea realizările tatălui său, şi ale sale. Acest monument marca graniţa dintre regatele sudice şi Goguryeo şi azi se găseşte în acelaşi loc.În 479 Jangsu a trimis delegaţi în Rouran pentru a stabili relaţii de pace. Ca rezultat, Khagan al Rouran (un fel de împărat) a renunţat la un mare teritoriu în prezent în Mongolia. După stabilirea păcii cu Rouran, Jangsu a atacat tribul Khitans, o ramură a confederaţiei Xianbei la acea vreme.Regele Jangsu a murit în 491 la vârsta de 97 de ani. Numele său de templu înseamnă „viaţă lungă”. În timpul domniei sale, Goguryeo s-a aflat în epoca sa de aur. Alături de tatăl său, regele Gwanggaeto cel Mare este denumit şi regele Jangsu.

Regele Gwanggaeto cel Mare al Goguryeo (374-413) a fost al 19-lea monarh al regatului, domnind între anii 391-413. Numele său întreg, în traducere înseamnă :”Un mare rege, extinzător de teritorii, îngropat în Gukgangsang”, iar numele său este uneori abreviat ca Hotaewang sau Taewang. În timpul domniei sale a mai fost numit regele Yeongnak cel Mare.Sub domnia sa, Goguryeo a devenit din nou o putere majoră în Asia de Est, astfel că după moartea sa, în 413, regatul controla toate teritoriile dintre râurile Amur şi Han(două treimi din Coreea modernă, Manchuria şi părţi din provinciile maritime ruseşti şi Mongolia).În plus, în anul 399 regatul Shilla s-a supus în faţa Goguryeo pentru a fi apărată de raidurile Baekje. Gwanggaeto a cucerit capitala Baekje, Seulul de astăzi şi a făcut regatul Baekje vasal al Goguryeo. Mulţi consideră această unificare sub Goguryeo ca fiind singura unificare adevărată a celor trei regate.

Reuşitele regelui sunt înregistrate pe Stela lui Gwanggaeto, care în anul 414 a fost aşezată la mormântul său în Jian, graniţa chineză-nord-coreeană de azi. Este cea mai mare stelă inscripţionată din lume.La momentul naşterii lui Gwanggaeto, Goguryeo nu mai era aşa puternic cum fusese cândva. Chiar înainte de naşterea sa, regele Geunchogo al Baekje învinsese Goguryeo, cucerind a doua cea mai mare fortăreaţă de la Pyongyang şi asasinându-l pe regele Goguk-won. Regele Sosurim, care urmase la tron după moartea lui Goguk-won din 371, a păstrat politica externă pe cât posibil mai izolată pentru a reconstrui regatul slăbit de atacurile Baekje din acelaşi an. Goguk-yang, care l-a succedat pe Sosurim a dus o politică similară, şi s-a concentrat pe reabilitarea şi remobilizarea forţelor armate.

După înfrângerea Goguryeo din 371, Baekje devenise o forţă dominantă în Asia de Est, influenţa sa fiind exercitată şi dincolo de peninsula coreeană. Regele Geunchogo cucerise mai multe state ale Chinei, printre care Liaoxi şi Shandong, pentru ca regatul său să isi dovedească superioritatea asupra regatului Goguryeo, dar şi asupra a diverse dinastii chineze care se ridicaseră in timpul războaielor civile cauzate de căderea dinastiei Han din anul 220.Gwanggaeto a urmat la tron după moartea tatălui său, regele Goguk-yang, din 391. Imediat ce a fost încoronat s-a autointitulat cu titlul suprem de regele Yeongnak, şi s-a declarat egal cu conducătorul Chinei şi regii Baekje. Apoi a început reconstrucţia cavaleriei şi a flotei navale, punându-le în acţiune anul următor împotriva Baekje.

Cu regele la comanda armatei, Goguryeo a pornit războiul cu 50,000 de oameni cucerind 10 oraşe-cetăţi de-a lungul graniţei dintre cele două regate. Această ofensivă l-a înfuriat pe regele Asin al Baekjecare a pornit un contra-atac, dar forţele sale au fost înfrânte încă odată în 393. În 394, Asin a lansat un nou atac, eşuat de asemenea,Goguryeo ieşind din nou învingătoare. După mai multe înfrângeri ruşinoase, regatul Baekje începea încet să cadă, iar autoritatea lui Asin începea şi ea să fie contestată. Asin a pierdut din nou în 395 şi a fost nevoit să-şi retragă forţele armate spre Wiryeseong,capitala Baekje, astăzi situată în partea sudică a Seulului.

În anul următor, Gwanggaeto şi-a condus imensa flotă spre Wiryeseong, apropiindu-se de pe mare şi de pe râuri. Asin se aşteptase la o ofensivă pe uscat şi a fost surprins cu garda jos. Forţele Goguryeo a ars aproximativ 58 de fortăreţe şi a învins armata lui Asin.

Asin s-a văzut nevoit să se predea în faţa lui Gwanggaeto şi chiar l-a oferit pe fratele său captiv în Goguryeo ca o condiţie a supunerii în faţa acestuia.În 400 Houyan (Later Yan) fondată de clanul Murong al Xianbei, în prezent provincia Liaoning, a atacat Goguryeo. Regele a răspuns ferm şi a recuperat imediat teritoriile pierdute iar în 402 a decis să atace el însuşi Yan pentru ca aceştia să nu mai reprezinte o ameninţare. În acelaşi an a cucerit şi Xienpei iar în 404 a invadat şi cucerit întreaga peninsulă Liaodong.

Însă Xianbei nu a stat să privească cum Goguryeo îi cucereşte teritoriile. În 405, forţe Yan au trecut râul Liao şi au atacat Goguryeo, dar au fost învinse de Gwanggaeto. Murong Xianbei au invadat încă odată anul următor dar bineînţeles Goguryeo a respins atacurile. Gwanggaeto a mai condus campanii împotriva acestora dar şi a tribului Khitan din Mongolia, pe care l-a adus sub controlul său.

În 408 a trimis o delegaţie de pace la Gao Yun, pe atunci conducătorul Later Yan, pentru a semna o înţelegere între cele două dinastii, pentru ca Gao Yun era descendent al casei regale din Goguryeo. Controlul Goguryeo asupra Liaoning a rămas puternic până când dinastia Tang a preluat zona pentru a se război cu Goguryeo la sfârşitul secolului 7.Regele Gwanggaeto a murit din cauza unei boli, în 413, la doar 39 de ani. Deşi a domnit doar 22 de ani şi a murit foarte tânăr, cuceririle sale sunt considerate printre cele mai glorioase ale Coreei. Exceptând perioada de 200 de ani, începând cu domnia fiului şi succesorului său, regele Jangsu şi până la regatul Balhae, Coreea nu a mai condus până atunci teritorii atât de vaste. Gwanggaeto este creditat de asemenea pentru stabilirea numelor regale, un gest simbolic care îi făcea pe monarhii Coreei egali cu cei ai Chinei.

Gwanggaeto este unul din cei doi regi ai Coreei care au primit titluatura de Dae, adică Mare, după numele de rege (celălalt este regele Sejong cel Mare, inventatorul alfabetului coreean, hangul). Oameni îl văd ca pe unul din cei mai mari eroi ai istoriei lor şi este deseori considerat un simbol al naţionalismului în Coreea. Recent, China a lansat un program de încorporare a istoriei Goguryeo în istoria ţării lor, fapt care a fost primit cu indignare de coreeni.

Regele Goguk-yang al Goguryeo (?-391) a fost al 18-lea rege al regatului şi a domnit între anii 384-391.În timpul domniei sale balanţa puterii între cele trei regate s-a înclinat,deoarece Goguryeo a atacat Baekje şi s-a aliat cu Shilla.
Contextul istoric şi accederea la tron
A fost al doilea fiu al regelui Goguk-won,care fusese ucis de regele Baekje,Geunchogo(vezi recenzia despre regele Goguk-won),dar şi fratele mai mic al regelui Sosurim.A fost tatăl regelui Gwanggaeto cel Mare(19).El a devenit rege după moartea fratelui său,Sosurim,pentru că acesta nu avea moştenitori.
Domnia
În al doilea an al domniei sale,Goguk-yang a trimis 40,000 de oameni să atace statul chinez Yan în peninsula Liaodong.Armata a cucerit Liaodong şi Xuantu şi a luat 10,000 de prizonieri.În aceaşi iarnă,Yan a contra atacat şi şi-a recuperat cele două provincii.
În anul 386,regele l-a desemnat prinţ moştenitor pe fiul său,prinţul Go Dam-deok(Gwanggaeto).
Goguryeo a atacat regatul vecin Baekje în 386,iar acesta a returnat atacurile în 389 şi 390.În primăvara lui 391 Goguryeo a semnat un tratat de pace cu regele Naemul al Shillei,iar acesta l-a trimis pe nepotul său Kim Sil-seong ca ostatic(pentru a nu se încălca tratatul).
Moartea şi succesiunea
A permis adoptarea budismului şi a confucianismului,construind un templu naţional şi reparând altarul ancestral.
A murit în al optulea an de domnie,în 391 şi a primit numele postum de Goguk-yang.
Portretizarea în drame
Regele Goguk-yang este interpretat de actorul Dok Go Young Jae(cunoscut nouă ca Se-jong din Secretele de la palat,tatăl lui Ha-jong) în serialul istoric The Legend(MBC 2007).

Regele Sosurim al Goguryeo(?-384) a fost al 17-lea rege al regatului.Domnia sa a durat din anul 371 până în anul 384.A fost fiul regelui Goguk-won.
Contextul istoric şi accederea la tron
Născut sub numele de Go Gu-bu,Sosurim a fost primul fiu şi succesorul regelui Goguk-won.L-a asistat pe tatăl său în conducerea regatului şi în întărirea autorităţii regale care fusese grav afectată de pe urma umilinţei produsă de chinezii care au profanat mormântul regelui Micheon.Prinţul Gu-bu a devenit moştenitor în anul 355.
Domnia
Sosurim devine rege în anul 371 în urma asasinării tatălui său de către regele Geunchogo al Baekje la castelul Pyongyang.El a întărit autoritatea în regat,iar în anul 372 a acceptat budismul adus de călugării călători din Qin şi a construit temple pentru ai găzdui pe aceştia.
Tot în acelaşi an a instituit Taehak(태학),în cadrul căreia erau educaţi copiii nobililor.În 373 a promulgat un cod de legi (율령, 律令),cu rol de constituţie.
În anii 374,375 şi 376 a atacat regatul Baekje la sud,iar în 378 Goguryeo a fost atacat de khitani (un popor mongolic nomadic)dinspre nord.Regele a murit în 384 şi a fost îngropat în Sosurim care era o pădure din Goguryeo.
Moştenirea
Mare parte din domnia sa,regele Sosurim s-a preocupat de controlul regatului şi de întărirea autorităţii regale.Deşi nu a putut răzbuna moartea tatălui său,regele Goguk-won,şi nici profanarea rămăşiţelor regelui Micheon,el a jucat un rol important în fundaţia acestui regat şi în cuceririle pe care avea să le facă nepotul său, adică regele Gwanggaeto cel mare(19).

Regele Goguk-won al Goguryeo (?-371), a fost al 16-lea rege al regatului, domnind vreme de 40 de ani, între anii 331 şi 371. El a fost fiul regelui Micheon şi al doamnei Ju. Devine prinţ moştenitor în anul 314 şi rege imediat după moartea tatălui său,în 331.A fost numit Împăratul Soyeol (Soyeol-je, 소열제),în textul istoric chinez Suishu,dar se pare că este o traducere greşită a lui Weishu.
Goguk-won a domnit într-o perioadă în care regatul era destul de slăbit şi a avut o domnie de rău augur. A trimis tribut către statul Xianbei al Former Yan şi a invadat capitala în 342 şi le-au ţinut captive regina şi concubinele regale pentru a asigura returnarea rămăşiţelor regelui Micheon.
Capitala a fost temporar mutată la Pyongyang, capitala de azi a Coreei de Nord.Ca răspuns faţă de expansiunea regatului vecin,Baekje,regele a condus un atac,dar fără succes în anul 369.
Regele Geunchogo al Baekje a invadat Goguryeo în 371,iar fiul acestuia,Geungusu l-a ucis pe Goguk-won într-o bătălie la castelul Pyongyang.
Goguk-won a fost îngropat în Gogukwon,de la care îi vine şi numele de postum de rege.
Pe regele Goguk-won îl puteţi urmări în serialul istoric King Geunchogo(KBS 2010),serial care rulează în prezent în Coreea.În rolul lui Goguk-won,actorul Lee Jong Won(cunoscut din Kim Soo Ro,în care a jucat rolul fierarului Jo-Bang,tatăl adoptiv a lui SooRo,dar şi din Kingdom of the winds,în care a jucat rolul prinţului Hae Myeong,fratele lui Muhyul).

Regele Micheon al Goguryeo (?-331) a fost al 15-lea rege al regatului,şi a avut o lungă domnie de 31 de ani,din anul 300 până în anul morţii sale,331.
Contextul istoric şi accederea la tron
Micheon a fost nepotul regelui Seocheon(13) şi fiul lui gochuga Go Dol-go,care a fost ucis de fratele său,regele Bongsang(14).
Micheon a trăit ascuns ca servitor ucenic şi ca neguţător de sare,dar a devenit rege după ce miniştrii l-au detronat pe regele Bongsang printr-o lovitură de stat.Poveşti despre viaţa sa dinainte de a deveni rege sunt relatate în scrierile Samguk Sagi,unde se spune că a fost servitorul unui lord şi era pus să arunce pietre noaptea în lac pentru ca broaştele să nu mai cânte.A reuşit să evadeze de sub stăpânirea lordului şi a întâlnit un comerciant de sare,îndurând multe în călătoriile sale încercând să vândă sarea.În acest răstimp,regele Bongsang devenea din ce în ce mai nepopular la curtea sa,iar oficialii,conduşi de primul ministru Chang Jo-ri au condus lovitura de stat prin care regele era detronat,iar Micheon numit noul rege.
Domnia
Micheon s-a preocupat de continua dezvoltare a armatei regatului transformând-o într-o puternică forţă.În timpul dezintegrării dinastiei chineze Jin, regele a extins graniţele Goguryeo până în peninsula Liaodong şi în comanderiile chineze.Prima sa campanie militară a avut loc în anul 302 împotriva comandamentului Xuantu(vezi serialul Jumong).A anexat comandamentul Lelang în 313 şi comandamentul Daifang în 314.
În timpul domniei sale Goguryeo s-a confruntat cu influenţa tot mai mare a Xianbei către vest,mai ales prin incursiunile lui Murong Bu în Liaodong.Micheon s-a aliat cu alte triburi Xianbei împotriva lui Murong Bu,dar atacul lor nu a fost un succes.Generalul Yeo Noja al Goguryeo este luat captiv în 319 de către Murong Bu.În această perioadă Goguryeo şi Murong Bu şi-au atacat pe rând poziţiile din Liaodong,dar nici o parte nu a reuşit să câştige decisiv.
Moartea
Micheon a murit în 331 şi a fost îngropat la Micheon-won.Doisprezece ani mai târziu,în timpul domniei regelui Gogug-won, rămăşiţele sale au fost dezgropate de invadatori ai Former Yan (stat al Xianbei) şi ţinute pentru răscumpărare.

Regele Bongsang al Goguryeo (?-300) a fost al 14-lea conducător al regatului,domnind între anii 292 şi 300,adică o domnie de doar 8 ani.El a fost fiul cel mare al regelui Seocheon(13).
Încă din copilărie se spune că Bongsang era arogant şi desfrânat,plin de neîncredere şi invidie.Imediat ce a fost încoronat ca rege l-a acuzat de trădare pe unchiul său bine cunoscut,Go Dal-ga(cunoscut şi ca prinţul păcii,Anguk-gun) şi a ordonat uciderea acestuia.În Samguk Sagi se spune că oamenii au fost foarte supăraţi şi afectaţi de violenţa regelui.În anul 293,luna august,şeful de trib al Xianbei,Murong Hui a invadat regatul şi Bongsang s-a văzut nevoit să fugă în munţii Sinseong.Go Na-ja a condus o cavalerie de 500 de oameni în întâmpinarea regelui şi i-a condus spre înfrângerea forţelor Xianbei.Regele Bongsang l-a promovat pe Go Na-ja de la titlul de sohyeong la daehyeong, o poziţie de rang 5 şi i-a oferit ţinutul Gongnim.Luna următoare regele s-a temut că fratele său Go Dol-go complotează împotriva sa şi l-a împins la suicid.Fiul lui Dol-go(viitorul rege,Micheon) a fugit ca să-şi salveze viaţa de mânia unchiului său.În 296,tot într-o lună de august,Murong Hui a invadat din nou regatul,dar şi de data aceasta forţele Xianbei au fost respinse.În luna septembrie un puternic îngheţ şi o mare grindină au distrus recoltele,dar regele era ocupat cu reconstrucţia palatului său,fapt care i-a nemulţumit încă odată pe oameni.Regele nu a ascultat de consiliul său de miniştri şi nu i-a păsat de popor.

În cele din urmă,în anul 300,tot într-o lună de august,miniştrii au pus la cale lovitura de stat prin care Bongsang a fost detronat(el se sinucide împreună cu cei doi fii ai săi).A fost îngropat în Bongsan-won.
Miniştrii l-au găsit pe nepotul acestuia,fiul lui Go Dol-go,cel care fugise de mânia lui Bongsang şi l-au încoronat ca regele Micheon ............

Regele Seocheon al Goguryeo (?-292) a fost al 13-lea rege al acestui regat domnind între anii 270 şi 292. A fost cel de-al doilea fiu al regelui Jungcheon şi a devenit prinţ moştenitor în anul 255.A ajuns pe tron după moartea tatălui său din anul 270.
În luna ianuarie a anului următor s-a însurat cu doamna Usu, fiica lui daesaja din Seo-bu,iar aceasta i-a devenit regină.
În 280,oamenii Sushen(numele unui trib care trăia în Shandong şi la graniţa cu zona Liaoxi,strămoşi ai tribului Mohe) au invadat regatul iar regele l-a trimis pe fratele său,Go Dal-ga să suprime atacurile. Go Dal-ga a preluat Dallo-seong(armata) şi l-a ucis pe lordul acesteia,mutând 600 de familii sushen în sudul Buyeo.Regele Seocheon l-a desemnat pe fratele său Prinţ al Păcii,Anguk-gun şi i-a conferit conducerea totală a armatei,dar şi a triburilor Sushen şi Yangmaek.Tribul Sushen avea să fie cucerit în anul 398 de către regele Gwanggaeto al Goguryeo.
În anul 286,fraţii mai mici ai regelui,Go Il-u şi Go So-bal au condus o revoltă care a dat greş şi ei au fost executaţi.
Regele Seocheon a murit în 292 după 23 de ani de domnie.A fost îngropat la Seocheonwon,loc de la care a primit numele de templu de Seocheon.

egele Jungcheon al Goguryeo(224-270) a fost al 12-lea conducător al regatului coreean,domnind între anii 248-270.
Contextul istoric şi accederea la tron
Jungcheon a fost fiul regelui Dongcheon şi a fost numit moştenitor al tronului în anul 17 al domniei tatălui său.După moartea acestuia din 248 el a urmat la tron.
Domnia
Moarte în familia regală
În anul în care a urcat pe tron,în luna noiembrie,fraţii săi,Go Ye-mul şi Go Sa-gu împreună cu alţii au fost acuzaţi de trădare şi executaţi.S-a însurat cu doamna Yeon din regiunea Yeonna-bu,dar aceasta,după ce a devenit regină,în anul 251 a înecat-o pe concubina regelui,doamna Gwanna în Marea Galbenă,din gelozie.
În 255 regele l-a desemnat pe fiul său prinţ moştenitor,iar acesta avea să devină regele Seocheon.
Războiul cu Wei
În 259 generalul Cao Wei,pe nume Wei Chijie a invadat Goguryeo cu armata sa.Regele a trimis o cavalerie de 5000 de oameni în regiunea Yangmaek unde i-au înfrânt pe chinezi cauzându-le pierderi de vieţi omeneşti de 8000 de oameni.Regele a murit în 270 la vârsta de 46 de ani şi a fost înmormântat în Jungcheonji-won

Regele Dongcheon al Goguryeo (209-248) a fost al 11-lea monarh al acestui regat,şi a domnit între 227 şi 248.
Contextul istoric
A fost nepotul regelui Sindae( şi fiul regelui Sansang(10).Mama sa a fost a doua regina soţie a tatălui său,pe care acesta a cunoscut-o în satul Jutong-chon din Gwanno-bu.A devenit prinţ moştenitor în anul 213 şi a ajuns pe tronul ţării după moartea tatălui său.
Domnia
Dongcheon a jucat rolul de rival printre puterile chineze,Gongsun Yuan, Eastern Wu şi Cao Wei. În 234 Dongcheon a trimis un sol la Wei pentru a face pace. În 236,un ambasador pe nume Hao Wei din Wu a ajuns în Goguryeo pentru a face pace. Dongcheon l-a aruncat în temniţă unde l-a ţinut luni întregi,după care l-a decapitat şi a trimis capul în Wei.
În anul 238 regele s-a aliat cu Wei pentru a distruge familia Gongsun a generalului Gongsun Yuan şi a şterge astfel influenţa acestora asupra peninsulei Liaodong şi a altor zone din jurul Goguryeo.Războiul împotriva Gongsun a fost un succes,dar aliatul Goguryeo,Wei începea să devină o ameninţare.Astfel regele a trimis o armată să atace fortăreaţa Yodong a Wei în 242 pentru a extinde teritoriile regatului,dar Wei s-a răzbunat doi ani mai târziu într-o confruntare violentă când a trimis o armată de 10,000 de oameni în Goguryeo şi au cucerit capitala Hwando forţându-l pe Dongcheon să fugă....Apoi,conform Samguk Sagi,un general al Goguryeo pe nume Yu Yu s-a apropiat de tabăra Wei şi l-a păcălit pe comandantul acestora că au venit să se predea.
Yu Yu a profitat de această oportunitate şi l-a ucis pe comandantul şi apoi s-a sinucis,creând confuzie şi discordie în tabăra Wei.Regele a primit vestea morţii generalului Yu Yu şi a ordonat funeralii de stat pentru acest patriot. Apoi şi-a condus armata pentru a împinge forţele chineze afară din ţară.Alţi generali care s-au remarcat în luptă au fost Mil U şi Yu Okgu. Forţele Goguryeo au câştigat bătălia şi au recâştigat toate teritoriile care fuseseră pierdute în luptele cu Wei.
În 243 îl desemnează prinţ moştenitor pe fiul său,Yoenbul. Doi ani mai tărziu atacă regatul Shilla la sud,iar în 248 face pace cu vecinii săi.
Moartea şi succesiunea
Dongcheon s-a îmbolnăvit şi a murit în toamna anului 248 după 22 de ani de domnie.Se spune că mormântul său se află pe teritoriul Coreei de Nord,în provincia Pyongan de Sud,lângă Pyongyang. Se spune că a fost atât de iubit încât mulţi oameni şi-au luat viaţa după moartea lui.
Prinţul Yeonbul a urmat la tron imediat,devenind regele Jungcheon.

Regele Sansang al Goguryeo(?-227) a fost al 10-lea conducător al regatului şi a domnit între anii 197-227. A fost al 3-lea fiu al regelui Sinade( şi fratele mai tânăr al regelui Gogukcheon(9),care murise fără moştenitori.După moartea lui Gogukcheon, soţia acestuia,doamna Yu l-a susţinut pe Sansang şi în final l-a poziţionat pe tron. După ce acesta a devenit rege,ea a devenit soţia lui,păstrându-şi astfel titlul de regină deţinut încă din timpul domniei lui Gogukcheon.Acest fapt indica clar că sistemul Levirate(sistem prin care fratele unui bărbat decedat era obligat să se însoare cu văduva acestuia,iar văduva era obligată să devină soţia fratelui soţului ei decedat;acest sistem era practicat de societăţile cu clanuri puternice) funcţiona în regatul Goguryeo,dar indica şi puterea doamnei Yu la curtea regală.
Balgi,fratele mai mare a lui Sansang a condus o armată de rebeli care au atacat capitala.Sansang îl trimite pe celălalt frate al său mai mic,Gyesu să suprime atacul,iar Balgi se sinucide. Regele atacă apoi dinastia Han care participase la rebeliunea lui Balgi.
În 209 el mută capitala la Jian, iar în 217 oferă azil politic pentru 1000 de familii din regiunea Liaodong.În luna noiembrie a anului 208,se spune că regele Sansang a fugărit călare un porc mistreţ care urma să fie sacrificat,până în satul Jutongchon.Acolo a întălnit o femeie cu care şi-a petrecut întreaga zi.

Regina a auzit de acest lucru,şi a încercat,fără succes să o ucidă pe femeie. Femeia a născut un fiu şi a devenit a doua regină.În 213 fiul acesteia este numit prinţ moştenitor şi mai târziu avea să devină regele Dongcheon.după moartea tatălui său.
Sansang a murit în anul 227,în al 31-lea an de domnie,fiind îngropat în Sansang-neung,loc de la care a primit şi numele postum de regele Sansang.

Regele Gogukcheon al Goguryeo (?-197) a fost al 9-lea rege al regatului,şi a domnit între anii 179-197. A fost cunoscut şi sub numele de Go Nammu.
Contextul istoric şi domnia
Gogukcheon a fost al doilea fiu al lui Sindae,regele al 8-lea al regatului.Deşi fratele său mai mare, Go Balgi a fost iniţial prinţ moştenitor,oficialii de la curte l-au susţinut pe Go Nammu,acesta devenind prinţ moştenitor în 176.
În 180,Gogukcheon s-a însurat cu doamna U, fiica lui U So din Jena-bu pentru a consolida puterea centrală. Ce este interesant,este faptul că doamna U a rămas regină şi după ce soţul ei a murit,fapt posibil prin căsătoria ei cu fratele soţului decedat,viitorul rege Sansang...În 182,Gogukcheon îl trimite pe fiul său, prinţul Gye-su să lupte împotriva invaziei dinastiei Han condusă de guvernatorul din Liaodong.Deşi prinţul a reuşit să blocheze forţele chineze,regele a condus el însuşi din nou armata,de data aceasta în 184.
În 191 regele a adoptat un sistem meritoriu prin care se alegeau oficiali guvernamentali. Ca rezultat,regele a descoperit multe talente din întregul Goguryeo,cel mai mare dintre ele fiind Eul Pa-so,care a şi primit poziţia de prim-ministru.
Samguk Sagi oferă detalii despre faptul că,într-o zi din anul 194 regele a mers la vânătoare şi a dat peste un sat în care oamenii mureau de foame.Se spune că a dat hainele sale şi mâncare sătenilor,simţind că este responsabilitatea sa ca rege.Astfel a încercat să îmbunătăţească vieţile fermierilor şi ţăranilor din regat.Gogukcheon a fost regele care a instituit Jindaebup,un sistem de împrumut de grâne,în anul 194.Acest sistem permitea oamenilor să împrumute grâne de la stat din martie până în iulie şi să plătească în octombrie.Acest sistem a fost menţinut şi în timpul Joseonului,sub denumirea de Hwangok.
Moartea şi succesiunea
Deşi ascensiunea regelui Gogukcheon la tron a semnalat o schimbare de la sistemul fraternal la cel din tată în fiu prin primul născut,el a fost urmat la tron de fratele său,regele Sansang.
Numele său postum,Gogukcheon, este derivat din numele zonei în care a fost înmormânat,Gogukcheon-won.

Regele Sindae al Goguryeo (89-179) a fost al 8-lea monarh al acestui regat nordic,şi a domnit între anii 165 şi 179,adică până în anul în care a murit.
Samguk Sagi ne spune că el a fost fratele vitreg al regilor Taejo(6) şi Chadae(7).Alte înregistrări spun că el ar putea fi fiul lui Taejo sau a lui Chadae,şi nu fratele acestora.Aceste date sunt vagi.
El a rămas retras în timpul durei domnii a lui Chadae în munţi.După ce Chadae a fost asasinat de ministrul Myeongnim Dap-bu,Sindae a fost invitat de către oficiali să preia tronul. La acea vreme el avea deja 77 de ani,iar Samguk Yusa spune că el însuşi i-a ucis atât pe Chadae cât şi pe Taejo pentru a putea obţine tronul.El a încercat să stabilizeze balanţa puterii la curte introducându-i pe fiul lui Chadae şi pe alţi oponenţi în guvernul său.Pentru a întări puterea regală a creat postul ministerial suprem de guksang şi l-a numit în funcţie pe Myeongnim Dap-bu,acesta având să devină primul guksang,adică prim-ministru al regatului Goguryeo.
În anii 169 şi 172,Goguryeo a fost atacată de China,dar a continuat cu succes să controleze graniţa.S-a unit apoi cu Xianbei şi au atacat comitatele Yuju şi Byeongju care aparţineau dinastiei Han a Chinei;totuşi alianţa acestora nu a adus mari victorii.Han a invadat Goguryeo în luna noiembrie a anului 172,dar au fost invinşi de armata primului ministru la Jwa-won.
Sindae l-a numit pe al doilea său fiu,Nammu,în poziţia de prinţ moştenitor,în anul 176,iar în luna decembrie a lui 179 Sindae moare la vârsta de 91 de ani.Nammu ajunge regele Gogukcheon.

Regele Chadae al Goguryeo (71-165) a fost al 7-lea rege al regatului nordic,şi a domnit între anii 146 şi 165.Numele său iniţial a fost Suseong.Samguk Sagi spune că Chadae a fost fratele mai tânăr al regelui anterior,Taejo.El era curajos dar foarte crud.
În timpul domniei fratelui său el a respins cu succes atacurile dinastiei Han, şi a câştigat putere în cadrul ***ţii regale. După ce şi-a eliminat oponenţii ca U Bo şi Go Bok-jang a primit tronul de la fratele său, care probabil a fost forţat să abdice.Chadae a continuat să-şi consolideze puterea chiar şi după accederea la tron. În al 3-lea an al domniei sale a ordonat uciderea celor doi fii a lui Taejo, fostul rege, l-a împins pe unul din fraţii săi la sinucidere şi l-a persecutat pe fratele său mai mic,Baekgo,cel care avea să devină următorul rege (Sindae).


După mai multe dezastre naturale survenite, şi neliniştea poporului, Chadae a fost asasinat, conform Samguk Sagi,de către ministrul Myeongnim Dap-bu ,o figură foarte influentă în Goguryeo.Totuşi, Samguk Yusa oferă alte informaţii despre moartea sa, şi anume, că Sindae şi-a omorăt ambii fraţi, atât pe Chadae cât şi pe Taejo.

Regele Taejo al Goguryeo (47-165) a fost al şaselea monarh al acestui regat nordic şi a domnit între anii 53 şi 146. Mai este cunoscut şi sub numele de Taejo cel Mare. A acces la tron după asasinarea regelui Mobon. Sub domnia sa micul stat şi-a extins teritoriile şi s-a dezvoltat într-un regat condus central. Domnia sa lungă, de 93 ani este considerată a doua cea mai lungă din lume.Taejo a fost nepotul celui de-al doilea rege al regatului,Yuri şi fiul lui Jaesa, căpetenia casei Go a liniei Gweru,una din cele mai puternice 5 case ale ***ţii regale. Mama lui era din Buyeo.
Deşi regele Mobon îl numise pe fiul sau,Ik ,prinţ moştenitor,după moartea acestuia,în 53,curtea l-a nominalizat pe Jaesa pentru tronul de rege.Luând în considerare vârsta sa, Jaesa a refuzat şi fiul acestuia,Gung în vârstă de 7 ani devenea rege.Regina mamă a jucat rolul de regentă în locul său.În timpul primului său an de domnie, regatul a fost centralizat prin transformarea celor cinci clanuri în cinci provincii conduse de un guvernator şi aflate sub stricttul control al monarhiei.Astfel se impunea controlul regal şi asupra puterii militare,a economiei şi a politicii.A cucerit diverse state,Okjeo în 56,Galsa în 68, Jona în 72 şi Juna în 74.
A luptat cu diverse ocazii împotriva dinastiei Han chineze şi a perturbat comerţul între aceştia şi Lelang. În anul 55 a ordonat construcţia unei fortăreţe în zona peninsulei Liaodong.

A atacat graniţele cu China în anii 105,111 şi 118. În 112 Taejo s-a aliat cu confederaţia Mahan din centrul Coreei şi cu vecinii din tribul Yemaek pentru a ataca Liaodong, care începea să atenteze la regatul său. A mai lansat un atac major împotriva acestora în 146.
Moartea
În ultimul său an de domnie, fratele său mai tânăr, Suseong prelua tronul şi devenea regele Chadae. Samguk Yusa spune că nu la mult timp după accederea la tron, Chadae i-a omorât pe ambii fii ai lui Taejo şi că Sindae,cel care avea să devina rege după Chadae şi-a ucis ambii fraţi vitregi, pe Taejo şi pe Chadae pentru a deveni rege în anul 165.
Tot Samguk Yusa dar şi Samguk Sagi spun că Taejo a murit la vârsta de 118 ani,după o domnie de 93 de ani, făcându-l cel mai longeviv rege din istoria Coreei şi al doilea ca domnie din întreaga lume după Pepi Il Nefekare,rege al Egiptului antic care a trăit cu mai bine de peste 2000 de ani înainte.Jumong, fondatorul regatului Goguryeo avea numele de familie Go. Totuşi, fiul său, regele Yuri avea numele Hae. Cei trei succesori ai lui Jumong şi Yuri au folosit numele Hae în loc de Go. După ultimii conducători cu numele Hae (Daemusin, Minjung şi Mobon) la tron a urmat un băiat cu numele Go (Taejo) care l-a detronat pe ultimul conducător Hae şi l-a eliminat pe succesorul numit al acestuia. Având aceste fapte la dispoziţie, unii istorici au ajuns la concluzia că diferenţa de nume nu a fost o simplă coincidenţă, ci o indicaţie cât se poate de clară că succesorii imediaţi ai lui Jumong nu au fost descendenţii lui.
Un alt punct de mare interes îl constituie titlul de Taejo acordat acestui rege şi nu primului rege, adică lui Jumong, Taejo însemnând Mare Strămoş. Acest detaliu, spun aceiaşi istorici este o dovadă în plus că familii diferite au condus regatul înainte şi după Taejo.

Regele Mobon al Goguryeo (?-53) a fost al 5-lea rege al regatului,şi a domnit între anii 48 şi 53.A fost cunoscut sub numele de prinţul Hae U.
Contextul istoric şi domnia
Conform Samguk Sagi,Mobon era fiul cel mare al regelui Daemusin. Deşi Mobon era prinţ moştenitor în momentul morţii lui Daemusin el nu a devenit rege atunci,pentru că era prea tânăr.Aşadar locul său a fost luat de unchiul său,fratele mai mic al regelui Daemusin,Minjung.Mobon a devenit rege doar după moartea acestuia.
În Samguk Yusa,Mobon este descris ca fiind fratele mai mare a lui Minjung.
Samguk Sagi îl descrie pe Mobon ca fiind dur şi încăpăţânat iar oamenii de rând îl urau. În anul 49 el a atacat dinastia Han de mai multe ori,dar mai tărziu a fost nevoit să semneze un tratat cu aceasta.A fost ucis de un oficial pe nume Duro din Mobon,şi a fost înmormântat în Mobon-Won.
L-a numit prinţ moştenitor pe fiul său,Ik,dar după moartea sa a început o luptă aprigă pentru tron,iar cel care avea să devină următorul rege nu era fiul său.
Se crede că Mobon a fost ultimul descendent al liniei numelui Hae care a început cu regele Yuri şi regele Taejo,al şaselea rege a început linia numelui Go.Numele Go a fost apoi atribuit şi primului rege,Jumong.

Controverse privind perioada finală a domniei
Multe din principalele scrieri istorice sursă,cum sunt Samguk Sagi şi Samguk Yusa,spun că regele Mobon a fost un rege bun care iniţial avea în vedere doar binele poporului,dar care s-a transformat într-un tiran spre sfârşitul domniei.

Totuşi,unele detalii,cum ar fi deschiderea hambarelor ţării pentru săraci sau tendinţele de expansiune ale regelui nu sunt caracteristice unui tiran.De aceea se crede că multe dintre amănuntele care il transformau într-un tiran au fost inventate de suporterii lui Taejo, pentru a putea justifica lovitura de stat pe care aveau să o dea.