Acasa
Baek-moo comite greşeala pe care nu trebuie să o facă o curtezană, aceea de a-şi arăta emoţiile. Lordul Baek ordonă ca maestra să fie arestată. Tot gyobangul e în fierbere, curtezanele sunt îngrijorate teribil pentru maestra lor, chiar şi Myung-wol îşi arată tristeţea. Guvernatorul încearcă să salveze viaţa curtezanei, rugându-l pe lord să o graţieze, chiar dacă a făcut o greşeală imensă, dar acesta cere să i se rupă picioarele, pentru a da un exemplu celorlalte curtezane.
Fetele se străduiesc să o salveze pe Baek-moo, cerându-i lui Jin Yi să meargă în faţa lordului şi să-l implore. Mu-myung este trimis în capitală pentru a o anunţa pe Mae-hyang, care să încerce să facă ceva pentru a-şi salva vechea rivală şi prietenă. Dan-shim merge în faţa lordului, pentru a-i cere să o cruţe pe maestra sa, şi îi mărturiseşte că este însărcinată cu copilul său. Acesta nu o crede, spunând că poate fi copilul oricui. La ieşire, o întâlneşte pe Jin Yi, care se prezintă şi ea în faţa nobilului. Îi spune că e gata să devină concubina sa, în schimbul libertăţii maestrei sale.
În închisoare, Baek-moo cere să i se aducă un pieptene, pentru a se aranja, iar Hyun-geum o ajută. Profesoara rememorează momente din trecut, când mama lui Jin Yi era doar o novice, o fată sensibilă şi plină de afecţiune, iar ea, o maestră dură, la fel cum a fost şi cu Jin Yi, şi cu toate fetele, cum s-a purtat rece la moartea tinerei Sum-sum. Îşi recunoaşte greşelile şi îşi cere iertare, dar nu doreşte să fie salvată, pentru că a greşit cu bună ştiinţă. În capitală, Mae-hyang află ştirea şocantă, şi nu stă pe gânduri, îi cere ajutorul ministrului Kim, şi pleacă de îndată spre Songdo.
Baek-moo cere un ultim favor, doreşte să-şi petreacă ultimele clipe din viaţă la gyobang. Jin Yi îi spune să nu plângă, pentru că va avea ocazia să mai danseze de multe ori de acum înainte. Maestra îi spune că nu doreşte mila ei, şi să renunţe cât mai poate la ideea de a deveni concubina lordului, doar pentru a o salva, şi să se concentreze doar pe artă, acesta fiind unica ei idee de viaţă. Discuţia le lasă ambelor lacrimi amare. Baek-moo scrie o scrisoare lordului Baek, în care îi spune că va plăti pentru fapta ei, dar nici să nu îndrăznească să se gândească că Myung-wol va fi concubina sa.
Jin Yi se frământă, şi merge din nou spre încăperile maestrei, dar aceasta nu mai e acolo. În schimb găseşte o carte goală, gata pentru a fi umplută, semnată „Dansul cocorului, de Hwang Jin Yi”. Tot gyobangul o caută pe profesoară, dar aceasta e de negăsit. Pe marginea unei stânci, deasupra apei reci, pentru ultima oară, Baek-moo dansează, e dansul la care a lucrat o viaţă întreagă, dansul cocorului. Apoi, se aruncă în gol, lăsând în urma ei o pereche de pantofi. Trupul femeii este găsit, şi adus la casa curtezanelor. Fetele o plâng cu toate, până şi dura Mae-hyang varsă lacrimi pentru rivala şi cea mai bună prietenă a sa, iar lui Jin Yi nu-i vine să creadă. Mai avea atât de multe de disputat cu maestra ei, aceasta nu poate pleca aşa. Lordul Baek e furios, şi cere ca Myung-wol să-şi respecte promisiunea, pentru că el nu a omorât-o pe Baek-moo. Kim Jung Han îi spune să renunţe la idee, o viaţă deja a fost pierdută, să revină în capitală, şi să nu o mai hărţuiască pe Myung-wol.
Aşa cum a dorit, cenuşa maestrei este împrăştiată deasupra apei, pentru a putea dansa şi dincolo de moarte. Toată trupa e în doliu, pe marginea apei, şi îşi plânge profesoara. Jin Yi soseşte aranjată, în straiele de curtezană, părând că vrea să o insulte pe Baek-moo, chiar şi după moarte. Jin Yi însă aduce un ultim omagiu profesoarei sale, un tribut prin dans, un dans care durează până la apusul soarelui.
Fetele se străduiesc să o salveze pe Baek-moo, cerându-i lui Jin Yi să meargă în faţa lordului şi să-l implore. Mu-myung este trimis în capitală pentru a o anunţa pe Mae-hyang, care să încerce să facă ceva pentru a-şi salva vechea rivală şi prietenă. Dan-shim merge în faţa lordului, pentru a-i cere să o cruţe pe maestra sa, şi îi mărturiseşte că este însărcinată cu copilul său. Acesta nu o crede, spunând că poate fi copilul oricui. La ieşire, o întâlneşte pe Jin Yi, care se prezintă şi ea în faţa nobilului. Îi spune că e gata să devină concubina sa, în schimbul libertăţii maestrei sale.
În închisoare, Baek-moo cere să i se aducă un pieptene, pentru a se aranja, iar Hyun-geum o ajută. Profesoara rememorează momente din trecut, când mama lui Jin Yi era doar o novice, o fată sensibilă şi plină de afecţiune, iar ea, o maestră dură, la fel cum a fost şi cu Jin Yi, şi cu toate fetele, cum s-a purtat rece la moartea tinerei Sum-sum. Îşi recunoaşte greşelile şi îşi cere iertare, dar nu doreşte să fie salvată, pentru că a greşit cu bună ştiinţă. În capitală, Mae-hyang află ştirea şocantă, şi nu stă pe gânduri, îi cere ajutorul ministrului Kim, şi pleacă de îndată spre Songdo.
Baek-moo cere un ultim favor, doreşte să-şi petreacă ultimele clipe din viaţă la gyobang. Jin Yi îi spune să nu plângă, pentru că va avea ocazia să mai danseze de multe ori de acum înainte. Maestra îi spune că nu doreşte mila ei, şi să renunţe cât mai poate la ideea de a deveni concubina lordului, doar pentru a o salva, şi să se concentreze doar pe artă, acesta fiind unica ei idee de viaţă. Discuţia le lasă ambelor lacrimi amare. Baek-moo scrie o scrisoare lordului Baek, în care îi spune că va plăti pentru fapta ei, dar nici să nu îndrăznească să se gândească că Myung-wol va fi concubina sa.
Jin Yi se frământă, şi merge din nou spre încăperile maestrei, dar aceasta nu mai e acolo. În schimb găseşte o carte goală, gata pentru a fi umplută, semnată „Dansul cocorului, de Hwang Jin Yi”. Tot gyobangul o caută pe profesoară, dar aceasta e de negăsit. Pe marginea unei stânci, deasupra apei reci, pentru ultima oară, Baek-moo dansează, e dansul la care a lucrat o viaţă întreagă, dansul cocorului. Apoi, se aruncă în gol, lăsând în urma ei o pereche de pantofi. Trupul femeii este găsit, şi adus la casa curtezanelor. Fetele o plâng cu toate, până şi dura Mae-hyang varsă lacrimi pentru rivala şi cea mai bună prietenă a sa, iar lui Jin Yi nu-i vine să creadă. Mai avea atât de multe de disputat cu maestra ei, aceasta nu poate pleca aşa. Lordul Baek e furios, şi cere ca Myung-wol să-şi respecte promisiunea, pentru că el nu a omorât-o pe Baek-moo. Kim Jung Han îi spune să renunţe la idee, o viaţă deja a fost pierdută, să revină în capitală, şi să nu o mai hărţuiască pe Myung-wol.
Aşa cum a dorit, cenuşa maestrei este împrăştiată deasupra apei, pentru a putea dansa şi dincolo de moarte. Toată trupa e în doliu, pe marginea apei, şi îşi plânge profesoara. Jin Yi soseşte aranjată, în straiele de curtezană, părând că vrea să o insulte pe Baek-moo, chiar şi după moarte. Jin Yi însă aduce un ultim omagiu profesoarei sale, un tribut prin dans, un dans care durează până la apusul soarelui.
