Acasa
Au trecut 4 ani. Este ziua aniversării morţii lui Eun Ho. Jin Yi (acum cunoscută sub numele de Myung-wol) dispare ameţită de băutură, şi străpunsă de durere. Gae-dong (acum Dan-shim, după ce a devenit curtezană) şi Deok-pal (care acum trăieşte la gyobang) o caută îngrijoraţi. Hyun-geum se roagă la templu pentru sufletul lui Eun Ho, şi pentru fiica sa.
Un bărbat doarme pe malul apei şi e trezit de sunetul apei, Jin Yi încearcă să se sinucidă, iar el, în ciuda voinţei ei, o salvează. Imediat, un alt bărbat, care este protectorul ei, apare, şi o duce pe înapoi la gyobang, unde, după intense pregătiri, dă ochii cu Baek-moo. Timp de 4 ani, de la moartea lui Eun Ho, relaţia dintre cele două s-a înrăutăţit complet, iar Myung-wol refuză de atunci să mai danseze. Totodată, ea a devenit cea mai râvnită curtezană, şi cea mai celebră, pentru avuţia sa, încât chiar nobilii se bucurau cu greu de serviciile sale. Un ministru influent doreşte ca ea să-i fie concubină. Alţi mulţi nobili influenţi au încercat să o cucerească, fără succes însă, ambasadori străini au făcut schimb de poeme cu ea, iar talentul ei artistic şi poetic e de neegalat. Plecat timp de 2 ani în China, lordul Baek, reîntors în Joseon, aude de faima lui Myung-wol, iar Bu-yong este furioasă pe succesul acesteia.
Bărbatul care a salvat-o de la înec pe Myung-wol îi propune să petreacă noaptea cu el, chiar dacă nu-i poate oferi o casă pentru asta, ci doar cântecul flautului său, intervenind în mijlocul unui mic banchet dat de oficiali, la care curtezana este lăudată pentru talentul şi frumuseţea sa. Ministrul prezent este jignit de bărbatul misterios, şi se oferă să-i dea curtezanei orice îşi doreşte. Aceasta îi cere să-i ofere încăperile soţiei sale, şi să o alunge pe aceasta din faţa ei, iar el e de acord. Bărbatul cu flautul o numeşte femeie fără scrupule, şi încearcă să o plesnească.
Myung-wol îl umileşte pe nobil, şi îi cere să se lase pedepsit pentru că a încălcat legea, încercând să o facă concubina sa. Bărbatul cu flautul îi numeşte pe bărbaţii de la masă oficiali corupţi, atrăgând asupra sa mânia acestora. Myung-wol se amuză teribil de toată scena provocată.
Kim Jung Han e numele bărbatului misterios, care i-a atras atenţia până şi lui Myung-wol. Fost ministru al riturilor, el şi-a părăsit postul, iar acum regele îl cheamă în faţa sa pentru ca acesta să-şi reia locul, şi să protejeze muzica Joseon-ului, considerată vulgară de către China, care doreşte ca Joseon-ul să folosească muzica chineză. Ambasadorul Chang dă foc cărţilor de muzică coreenă. Kim Jung Han acceptă cu greu dorinţa regelui, şi îşi reia postul de ministru.
Bun prieten cu lordul Baek, Jung Han îi dezvăluie că va propune ambasadorului chinez un pariu cu tematică poetică, iar dacă va câştiga, acesta va trebui să participe la un banchet. Ambasadorul pierde pariul. Datoria de a-l convinge pe ambasador că muzica ţării nu e vulgară, cade pe umerii trupei din Songdo, iar Mae-hyang aşteaptă cu înfrigurare dezastrul pentru rivala sa, convinsă fiind de faptul că nu-l vor putea convinge pe chinez, de vreme ce nici regele însuşi nu a reuşit.
Myung-wol decide să nu participe la banchet, şi merge la templu. Kim Jung Han pleacă pe urmele, încercând să o convingă, dar ea îi spune că lupta e deja pierdută, ambasadorul e decis să distrugă muzica Joseon-ului, şi nimic nu-i va putea schimba decizia. Banchetul începe, dar chinezul nu e mulţumit de ceea ce vede şi aude. Chiar când Baek-moo e pe punctul de a fi umilită, pentru că nu a pregătit un moment artistic cu un instrument, Myung-wol apare surprinzător, dar instrumentul ei nu are corzi. Îi spune ambasadorului că el şi-a închis inima, şi nici un sunet din lume nu-l va mişca, iar oficialul o laudă pentru talentul său de a vorbi. În schimb, Myung-wol scrie un poem, pe care chinezul îl găseşte jignitor pentru naţia sa, dar încă o dată este convins de vorbele curtezanei şi spune că a primit o lecţie valoroasă.
Pentru asta o va răsplăti, cu un poem pe care il scrie pe fustă. Spre consternarea tuturor celor prezenţi, dar mai ales a ambasadorului, Myung-wol rupe porţiunea scrisă de pe fustă, şi o aruncă în foc.
Un bărbat doarme pe malul apei şi e trezit de sunetul apei, Jin Yi încearcă să se sinucidă, iar el, în ciuda voinţei ei, o salvează. Imediat, un alt bărbat, care este protectorul ei, apare, şi o duce pe înapoi la gyobang, unde, după intense pregătiri, dă ochii cu Baek-moo. Timp de 4 ani, de la moartea lui Eun Ho, relaţia dintre cele două s-a înrăutăţit complet, iar Myung-wol refuză de atunci să mai danseze. Totodată, ea a devenit cea mai râvnită curtezană, şi cea mai celebră, pentru avuţia sa, încât chiar nobilii se bucurau cu greu de serviciile sale. Un ministru influent doreşte ca ea să-i fie concubină. Alţi mulţi nobili influenţi au încercat să o cucerească, fără succes însă, ambasadori străini au făcut schimb de poeme cu ea, iar talentul ei artistic şi poetic e de neegalat. Plecat timp de 2 ani în China, lordul Baek, reîntors în Joseon, aude de faima lui Myung-wol, iar Bu-yong este furioasă pe succesul acesteia.
Bărbatul care a salvat-o de la înec pe Myung-wol îi propune să petreacă noaptea cu el, chiar dacă nu-i poate oferi o casă pentru asta, ci doar cântecul flautului său, intervenind în mijlocul unui mic banchet dat de oficiali, la care curtezana este lăudată pentru talentul şi frumuseţea sa. Ministrul prezent este jignit de bărbatul misterios, şi se oferă să-i dea curtezanei orice îşi doreşte. Aceasta îi cere să-i ofere încăperile soţiei sale, şi să o alunge pe aceasta din faţa ei, iar el e de acord. Bărbatul cu flautul o numeşte femeie fără scrupule, şi încearcă să o plesnească.
Myung-wol îl umileşte pe nobil, şi îi cere să se lase pedepsit pentru că a încălcat legea, încercând să o facă concubina sa. Bărbatul cu flautul îi numeşte pe bărbaţii de la masă oficiali corupţi, atrăgând asupra sa mânia acestora. Myung-wol se amuză teribil de toată scena provocată.
Kim Jung Han e numele bărbatului misterios, care i-a atras atenţia până şi lui Myung-wol. Fost ministru al riturilor, el şi-a părăsit postul, iar acum regele îl cheamă în faţa sa pentru ca acesta să-şi reia locul, şi să protejeze muzica Joseon-ului, considerată vulgară de către China, care doreşte ca Joseon-ul să folosească muzica chineză. Ambasadorul Chang dă foc cărţilor de muzică coreenă. Kim Jung Han acceptă cu greu dorinţa regelui, şi îşi reia postul de ministru.
Bun prieten cu lordul Baek, Jung Han îi dezvăluie că va propune ambasadorului chinez un pariu cu tematică poetică, iar dacă va câştiga, acesta va trebui să participe la un banchet. Ambasadorul pierde pariul. Datoria de a-l convinge pe ambasador că muzica ţării nu e vulgară, cade pe umerii trupei din Songdo, iar Mae-hyang aşteaptă cu înfrigurare dezastrul pentru rivala sa, convinsă fiind de faptul că nu-l vor putea convinge pe chinez, de vreme ce nici regele însuşi nu a reuşit.
Myung-wol decide să nu participe la banchet, şi merge la templu. Kim Jung Han pleacă pe urmele, încercând să o convingă, dar ea îi spune că lupta e deja pierdută, ambasadorul e decis să distrugă muzica Joseon-ului, şi nimic nu-i va putea schimba decizia. Banchetul începe, dar chinezul nu e mulţumit de ceea ce vede şi aude. Chiar când Baek-moo e pe punctul de a fi umilită, pentru că nu a pregătit un moment artistic cu un instrument, Myung-wol apare surprinzător, dar instrumentul ei nu are corzi. Îi spune ambasadorului că el şi-a închis inima, şi nici un sunet din lume nu-l va mişca, iar oficialul o laudă pentru talentul său de a vorbi. În schimb, Myung-wol scrie un poem, pe care chinezul îl găseşte jignitor pentru naţia sa, dar încă o dată este convins de vorbele curtezanei şi spune că a primit o lecţie valoroasă.
Pentru asta o va răsplăti, cu un poem pe care il scrie pe fustă. Spre consternarea tuturor celor prezenţi, dar mai ales a ambasadorului, Myung-wol rupe porţiunea scrisă de pe fustă, şi o aruncă în foc.
