Acasa
Lim Sang-ok are onoarea de a-l vedea si de a fi felicitat de rege pentru contributiile sale aduse in timp de revolta. Regele ii marturiseste ca a vrut sa-l vada inca de cand i-a convins pe chinezi sa rupa pactul si sa cumpere ginseng din Joseon. Prin numeroasele sale interventii, Sang-ok l-a facut pe conducatorul tarii sa-i priveasca altfel pe negustori. Regele se arata impresionat de gandirea capeteniei Mansang si il numeste guvernatorul satului Taecheon. Sang-ok este coplesit de aceasta “promovare” fara precedent in istorie si spera sa se poata ridica la inaltimea asteptarilor.
Doo-kwan merge la mama lui Sang-ok si ii propune sa conduca hanul pe care el planuieste sa il deschida in viitorul apropiat. Deoarece numarul negustorilor chinezi care vin in Uiju a crescut simtitor, este necesara o astfel de constructie, iar negustorii Mansang s-au gandit sa o roaga pe d-na Lim sa gestioneze afacerea intrucat ea are deja experienta datorita carciumii pe care o detine. Mama lui Sang-ok le promite ca se va consulta mai intai cu fiul sau, cand Sam-bo da navala in casa si le da vestea: Sang-ok a fost facut guvernator de Taecheon chiar de regele insusi!
Aceasta noutate il uimeste si pe Chi-soo, care se infurie pe Sang-ok.
Membrii Mansang il primesc cu bucurie pe seful lor si chiar vor sa dea un banchet in cinstea lui. Sang-ok refuza categoric spunand ca o petrecere este imposibila atata timp cat oamenii sufera de foamete. Capetenia Mansang ii spune d-nei Lim ca urmeaza sa plece spre Taecheon peste o luna si atat mama sa, cat si d-na Hong cad de acord ca trebuie sa o ia si pe Mi-geum.
Songsang au probleme: d-l Jin le cere sa-i inapoieze banii (200 000 nyang) dati ca imprumut atunci cand Chi-soo l-a indepartat de Park Joo-myung si si-a platit oamenii. Desi imprumutul a fost facut pe 5 ani, iar dobanda a fost asigurata, negustorul chinez are nevoie urgent de bani sau le preia afacerile Songsang. D-na Woo Yeo-ran il instiinteaza pe Sang-ok despre situatia lui Chi-soo si a clanului condus de el si ii spune ca acum este momentul portivit de a prelua ei Songsang-ul.
Seful Mansang se gandeste la cele spuse de negustoreasa, cand Jin-han apare de nicaieri. Sang-ok afla ca slujitorul lui Da-nyung a cautat-o tot acest timp, insa fara rezultat. Park Joo-myung si d-l Hwang sunt sclavi pentru guvern. Desi Sang-ok ii ofera un loc sa stea, Jin-han refuza, spunandu-i ca va continua sa o caute pe stapana lui.
In calitate de guvernator al Taecheon-ului, Sang-ok merge sa-i vada pe cei doi sclavi. Tanarul il intreaba pe fostul sef Songsang daca este de acord ca el sa preia afacerile Songsang, inainte ca d-l Jin sa faca acest lucru. Park Joo-myung nu are nimic impotriva si se simte vinovat de acest sfarsit tragic al Songsang-ului.
Sang-ok merge la resedinta Songsang pentru a se intalni cu Chi-soo. Acesta din urma nu a reusit sa stranga banii de imprumut, iar seful Mansang ii propune sa-i dea lui o parte din magazine pentru ca aceste sa nu cada in mana d-lui Jin. Sang-ok ii va plati el datoria, iar Songsang-ul va supravietui. Chi-soo accepta.
Sang ok vrea sa schimbe structura grupului sau de negustori si incepe prin a-i promova pe unii membri. Sam-bo nu este promovat si acest lucru il necajeste enorm, insa Sang-ok are alt post pentru el: va fi mana sa dreapta in calitatea de guvernator.
Inca din primele momente in care paseste in Taecheon, Sang-ok se loveste de problemele din acest sat. Nobilii se comporta ca si guvernatorii si dau orez in imprumut cu dobanda mare. Apoi, tot ei ii fac pe oamenii care nu le pot plati, sclavi dupa ce ii bat si ii umilesc. Sang-ok este hotarat sa afle mai multe despre situatia oamenilor colindand satul in postura de negustor.
Se intoarce apoi la resedinta sa de guvernator si isi continua cercetarile. Are acum certitudinea ca orezul pe care il trimite guvernul este folosit de acesti oficiali pentru a fi imprumutat saracilor cu dobanda mare. Oamenii nu reusesc sa le dea orezul inapoi si devin sclavi. Sang-ok ii acuza pe nobili de aceste fapte si le ordona sa distruga documentele de sclavie, si sa le dea oamenilor libertatea inapoi. Decide sa le reduca nobililor din putere, intrucat ei abuzeaza pentru a face bani.
Sang-ok este uimit sa-i vada pe sateni implorandu-l sa-i lase sa fie sclavi in continuare. Afla de la ei ca le este mult mai greu sa traiasca liberi deoarece hrana este greu de procurat.
Guvernatorul Taecheon-ului le cere negustorilor sai sa-i aduca un mestesugar talentat si sa-i cumpere pamant de la nobilii din aceasta zona. Ii cheama pe sateni si le spune ca de acum incolo pot sa planteze si sa intretina copaci pe care mai apoi sa-i vanda altelierelor. Mestesugarul chemat le confirma calitatea lemnului copacilor din aceasta zona. Sang-ok le spune satenilor ca le va pune la dispozitie terenuri pentru a planta copaci si ca daca ii va plati valoarea pamantului dupa ce vor vinde lemnul, aceste fasii de pamant vor fi ale lor. De asemenea, va angaja experti care sa-i invete pe oameni lucrul de mana. Produsele vor fi vandute in capitala dar si in China de catre negustorii Mansang. Oamenii sunt incantati de aceasta propunere.
Cum era de asteptat, nobilii se opun, deoarece fermierii le pleaca pentru a cultiva copaci. Sang-ok ii sfatuieste sa micsoreze taxele si oamenii se vor intoarce.
Chi-soo afla ca un prieten de-al sau a devenit judecator si ii cere sa-l ajute sa primeasca un imprumut de la guvern. Il mai roaga sa verifice intentiile lui Sang-ok care acum pregateste oamenii sa devina mestesugari, insa ignora agricultura.
Cei doi oficiali se intalnesc si Sang-ok se apara spunand ca in zona agricultura este aproape impracticabila din cauza terenurilor. Judecatorul ii ordona guvernatorului sa inchida atelierele si sa-i trimita pe oameni la ferme. Sang-ok se opune, spune ca isi asuma intreaga responsabilitate si ca face un lucru bun pentru tara. Este sustinut de un inspector regal sub acoperire care ii spune judecatorului ca tocmai regele l-a desemnat pe Sang-ok guvernator pentru a-i ajuta pe oameni.
Dintr-o discutie cu acest inspector, aflam ca Sang-ok intetioneaza sa-i faca pe pribegi, locuitori ai acestui sat.
Cand este informat de o intalnire a guvernatorilor la care de obicei Taecheon-ul ducea blanuri de vidra, Sang-ok refuza sa se prezinte cu astfel de “atentii”. La masa data in cinstea guvernatorilor de la intrunire sunt chemate si curtezane. Una dintre ele este Da-nyung.
Doo-kwan merge la mama lui Sang-ok si ii propune sa conduca hanul pe care el planuieste sa il deschida in viitorul apropiat. Deoarece numarul negustorilor chinezi care vin in Uiju a crescut simtitor, este necesara o astfel de constructie, iar negustorii Mansang s-au gandit sa o roaga pe d-na Lim sa gestioneze afacerea intrucat ea are deja experienta datorita carciumii pe care o detine. Mama lui Sang-ok le promite ca se va consulta mai intai cu fiul sau, cand Sam-bo da navala in casa si le da vestea: Sang-ok a fost facut guvernator de Taecheon chiar de regele insusi!
Aceasta noutate il uimeste si pe Chi-soo, care se infurie pe Sang-ok.
Membrii Mansang il primesc cu bucurie pe seful lor si chiar vor sa dea un banchet in cinstea lui. Sang-ok refuza categoric spunand ca o petrecere este imposibila atata timp cat oamenii sufera de foamete. Capetenia Mansang ii spune d-nei Lim ca urmeaza sa plece spre Taecheon peste o luna si atat mama sa, cat si d-na Hong cad de acord ca trebuie sa o ia si pe Mi-geum.
Songsang au probleme: d-l Jin le cere sa-i inapoieze banii (200 000 nyang) dati ca imprumut atunci cand Chi-soo l-a indepartat de Park Joo-myung si si-a platit oamenii. Desi imprumutul a fost facut pe 5 ani, iar dobanda a fost asigurata, negustorul chinez are nevoie urgent de bani sau le preia afacerile Songsang. D-na Woo Yeo-ran il instiinteaza pe Sang-ok despre situatia lui Chi-soo si a clanului condus de el si ii spune ca acum este momentul portivit de a prelua ei Songsang-ul.
Seful Mansang se gandeste la cele spuse de negustoreasa, cand Jin-han apare de nicaieri. Sang-ok afla ca slujitorul lui Da-nyung a cautat-o tot acest timp, insa fara rezultat. Park Joo-myung si d-l Hwang sunt sclavi pentru guvern. Desi Sang-ok ii ofera un loc sa stea, Jin-han refuza, spunandu-i ca va continua sa o caute pe stapana lui.
In calitate de guvernator al Taecheon-ului, Sang-ok merge sa-i vada pe cei doi sclavi. Tanarul il intreaba pe fostul sef Songsang daca este de acord ca el sa preia afacerile Songsang, inainte ca d-l Jin sa faca acest lucru. Park Joo-myung nu are nimic impotriva si se simte vinovat de acest sfarsit tragic al Songsang-ului.
Sang-ok merge la resedinta Songsang pentru a se intalni cu Chi-soo. Acesta din urma nu a reusit sa stranga banii de imprumut, iar seful Mansang ii propune sa-i dea lui o parte din magazine pentru ca aceste sa nu cada in mana d-lui Jin. Sang-ok ii va plati el datoria, iar Songsang-ul va supravietui. Chi-soo accepta.
Sang ok vrea sa schimbe structura grupului sau de negustori si incepe prin a-i promova pe unii membri. Sam-bo nu este promovat si acest lucru il necajeste enorm, insa Sang-ok are alt post pentru el: va fi mana sa dreapta in calitatea de guvernator.
Inca din primele momente in care paseste in Taecheon, Sang-ok se loveste de problemele din acest sat. Nobilii se comporta ca si guvernatorii si dau orez in imprumut cu dobanda mare. Apoi, tot ei ii fac pe oamenii care nu le pot plati, sclavi dupa ce ii bat si ii umilesc. Sang-ok este hotarat sa afle mai multe despre situatia oamenilor colindand satul in postura de negustor.
Se intoarce apoi la resedinta sa de guvernator si isi continua cercetarile. Are acum certitudinea ca orezul pe care il trimite guvernul este folosit de acesti oficiali pentru a fi imprumutat saracilor cu dobanda mare. Oamenii nu reusesc sa le dea orezul inapoi si devin sclavi. Sang-ok ii acuza pe nobili de aceste fapte si le ordona sa distruga documentele de sclavie, si sa le dea oamenilor libertatea inapoi. Decide sa le reduca nobililor din putere, intrucat ei abuzeaza pentru a face bani.
Sang-ok este uimit sa-i vada pe sateni implorandu-l sa-i lase sa fie sclavi in continuare. Afla de la ei ca le este mult mai greu sa traiasca liberi deoarece hrana este greu de procurat.
Guvernatorul Taecheon-ului le cere negustorilor sai sa-i aduca un mestesugar talentat si sa-i cumpere pamant de la nobilii din aceasta zona. Ii cheama pe sateni si le spune ca de acum incolo pot sa planteze si sa intretina copaci pe care mai apoi sa-i vanda altelierelor. Mestesugarul chemat le confirma calitatea lemnului copacilor din aceasta zona. Sang-ok le spune satenilor ca le va pune la dispozitie terenuri pentru a planta copaci si ca daca ii va plati valoarea pamantului dupa ce vor vinde lemnul, aceste fasii de pamant vor fi ale lor. De asemenea, va angaja experti care sa-i invete pe oameni lucrul de mana. Produsele vor fi vandute in capitala dar si in China de catre negustorii Mansang. Oamenii sunt incantati de aceasta propunere.
Cum era de asteptat, nobilii se opun, deoarece fermierii le pleaca pentru a cultiva copaci. Sang-ok ii sfatuieste sa micsoreze taxele si oamenii se vor intoarce.
Chi-soo afla ca un prieten de-al sau a devenit judecator si ii cere sa-l ajute sa primeasca un imprumut de la guvern. Il mai roaga sa verifice intentiile lui Sang-ok care acum pregateste oamenii sa devina mestesugari, insa ignora agricultura.
Cei doi oficiali se intalnesc si Sang-ok se apara spunand ca in zona agricultura este aproape impracticabila din cauza terenurilor. Judecatorul ii ordona guvernatorului sa inchida atelierele si sa-i trimita pe oameni la ferme. Sang-ok se opune, spune ca isi asuma intreaga responsabilitate si ca face un lucru bun pentru tara. Este sustinut de un inspector regal sub acoperire care ii spune judecatorului ca tocmai regele l-a desemnat pe Sang-ok guvernator pentru a-i ajuta pe oameni.
Dintr-o discutie cu acest inspector, aflam ca Sang-ok intetioneaza sa-i faca pe pribegi, locuitori ai acestui sat.
Cand este informat de o intalnire a guvernatorilor la care de obicei Taecheon-ul ducea blanuri de vidra, Sang-ok refuza sa se prezinte cu astfel de “atentii”. La masa data in cinstea guvernatorilor de la intrunire sunt chemate si curtezane. Una dintre ele este Da-nyung.
