Acasa
Solii guvernului se intalnesc cu reprezentantii Mansang pentru a le cumpara stocurile de matase. La fel ca si in cazul cu Songbang, ei le cer negustorilor sa le plateasca o mita pentru a face afacerea. Hong Deuk-joo refuza categoric, spunand ca de cand este negutator, el nu a dat mita niciodata, rezistand in fata tentatiilor de fiecare data, si ca acest lucru nu se va schimba acum. Solii insista sa fie si ei platiti pentru servicii, si le dau un ultimatum celor din Mansang, spunandu-le ca mai raman doar cateva zile in oras.
Lim Sang-ok isi exprima nesiguranta in privinta deciziei ferme a conducatorului Mansang de a nu da mita, iar acesta din urma ii marturiseste ca l-a promovat pe tanar nu pentru a-l invata cum se fac afacerile, ci pentru a-i arata ce inseamna etica in afaceri. Hong Deuk-joo ii spune lui Sang-ok ca un adevarat negustor e acela ce da dovada de omenie si pune pret pe principiile etice si nu pe profit si vanzari.
Solii guvernului sunt cazati la casa unde mama lui Sang-ok are afacerea familiei. Astfel, tanarul secretar asculta discutiile oficialilor si afla ca acestia stiu de situatiile in care se afla cele doua clanuri (Songbang – are o cantitate mare de matase, Mansang – au nevoie urgenta de bani) si decid sa renunte sa le ceara mita. In schimb, Songbang si Mansang se vor duela pentru a-si vinde fiecare marfa, iar solii o vor cumpara pe cea cu cel mai mic pret. Ei vor primi o recompensa de la guvern, iar pe viitor vor face mult mai usor profit refuzand sa ceara mita. Sang-ok ii mai aude pe soli spunand ca trebuie sa gaseasca oameni care sa le transporte matasea si sa se grabeasca deoarece data limita stabilita se apropie.
Solii stabilesc data si locul licitatiei, iar Hong Deuk-joo afla de planul acestora de la Sang-ok. Capetenia Mansang stabileste pretul de 5 nyang pe rola de matase (desi aceasta era cumparata cu 6 nyang iar apoi vanduta cu 12 nyang), pe cand Da-nyung hotaraste sa ceara 6 nyang.
Sang-ok se intalneste cu Da-nyung si ii cere iertare pentru cuvintele aspre pe care i le-a spus in Yanjing, nestiind ca ea si Park Joo-myung sunt fiica si tata. Apoi, ii marturiseste tinerei ca stie o modalitate prin care ambele clanuri sa-si vanda marfa solilor fara a “juca” dupa regulile acestora.
La licitatie, ambii reprezentanti ai grupurilor de negustori (Sang-ok si Da-nyung) scriu pe hartie preturile impuse de fiecare clan: 12 nyang/rola. In fata acestui fapt, solii decid sa amane licitatia pana ziua urmatoare, cand le vor cere negustorilor sa prezinte din nou preturile. La licitatia din ziua urmatoare, Da-nyung cere 13 nyang, iar Sang-ok 15 nyang. Astfel, Songbang castiga licitatia.
Mai tarziu, Hong Deuk-joo ii cere lui Sang-ok explicatii, iar acesta ii spune capeteniei Mansang ca daca duc 250 de role de matase celor din Songbang, acestia le vor da 13 nyang pe rola. Tanarul le spune ca daca ar fi vandut 500 de role de matase cu 5 nyang pe rola, ar fi suferit pierderi de 2500 nyang, insa stia ca solii se grabeau si a insistat asupra unui pret chiar mai mare decat cel obisnuit. Apoi s-a inteles cu reprezentantul Songbang, pentru ca fiecare clan sa aiba de castigat din aceasta afacere, mentionand ca Da-nyung, fiica lui Park Joo-myung, este o negustoreasa ce stie de valorile etice din comert.
Matasea de la Mansang este dusa la resedinta Songbang, insa chiar inainte de a le plati negustorilor rivali, Da-nyung este oprita de tatal sau care tocmai s-a intors dintr-o calatorie de afaceri. Intrebata de Park Joo-myung de ce a facut aceasta afacere, fata ii marturiseste ca luat decizia de a-i implica pe cei din Mansang pentru a nu fi nevoita sa plateasca mita solilor si pentru a nu vinde la un pret mult mai mic decat cel obisnuit. Desi a facut un profit, capetenia Songbang o apostrofeaza pe Da-nyung deoarece le-a facut un bine celor din Mansang, si il pune pe Jeong Chi-soo in locul acesteia pentru a gestiona afacerile din Uiju.
Trupa de clovni se intoarce in sat cu un cec in valoare de 500 nyang. Ei au vandut obiecte de alama pe bumbac vechi, pe care l-au vandut pe un pret bun in Pyongyang, unde bumbacul vechi este mai valoros decat cel nou. Mansang stabileste o alianta cu alt grup de negustori din Pyonyang, care se afla in aceeasi situatie, iar Hong Deuk-joo isi da seama ca toate planurile lui Sang-ok de a strange bani au dat roade.
Finalul episodului este marcat sosirea unei scrisori de la guvernatorul din Uiju adresata capeteniei Mansang!
Lim Sang-ok isi exprima nesiguranta in privinta deciziei ferme a conducatorului Mansang de a nu da mita, iar acesta din urma ii marturiseste ca l-a promovat pe tanar nu pentru a-l invata cum se fac afacerile, ci pentru a-i arata ce inseamna etica in afaceri. Hong Deuk-joo ii spune lui Sang-ok ca un adevarat negustor e acela ce da dovada de omenie si pune pret pe principiile etice si nu pe profit si vanzari.
Solii guvernului sunt cazati la casa unde mama lui Sang-ok are afacerea familiei. Astfel, tanarul secretar asculta discutiile oficialilor si afla ca acestia stiu de situatiile in care se afla cele doua clanuri (Songbang – are o cantitate mare de matase, Mansang – au nevoie urgenta de bani) si decid sa renunte sa le ceara mita. In schimb, Songbang si Mansang se vor duela pentru a-si vinde fiecare marfa, iar solii o vor cumpara pe cea cu cel mai mic pret. Ei vor primi o recompensa de la guvern, iar pe viitor vor face mult mai usor profit refuzand sa ceara mita. Sang-ok ii mai aude pe soli spunand ca trebuie sa gaseasca oameni care sa le transporte matasea si sa se grabeasca deoarece data limita stabilita se apropie.
Solii stabilesc data si locul licitatiei, iar Hong Deuk-joo afla de planul acestora de la Sang-ok. Capetenia Mansang stabileste pretul de 5 nyang pe rola de matase (desi aceasta era cumparata cu 6 nyang iar apoi vanduta cu 12 nyang), pe cand Da-nyung hotaraste sa ceara 6 nyang.
Sang-ok se intalneste cu Da-nyung si ii cere iertare pentru cuvintele aspre pe care i le-a spus in Yanjing, nestiind ca ea si Park Joo-myung sunt fiica si tata. Apoi, ii marturiseste tinerei ca stie o modalitate prin care ambele clanuri sa-si vanda marfa solilor fara a “juca” dupa regulile acestora.
La licitatie, ambii reprezentanti ai grupurilor de negustori (Sang-ok si Da-nyung) scriu pe hartie preturile impuse de fiecare clan: 12 nyang/rola. In fata acestui fapt, solii decid sa amane licitatia pana ziua urmatoare, cand le vor cere negustorilor sa prezinte din nou preturile. La licitatia din ziua urmatoare, Da-nyung cere 13 nyang, iar Sang-ok 15 nyang. Astfel, Songbang castiga licitatia.
Mai tarziu, Hong Deuk-joo ii cere lui Sang-ok explicatii, iar acesta ii spune capeteniei Mansang ca daca duc 250 de role de matase celor din Songbang, acestia le vor da 13 nyang pe rola. Tanarul le spune ca daca ar fi vandut 500 de role de matase cu 5 nyang pe rola, ar fi suferit pierderi de 2500 nyang, insa stia ca solii se grabeau si a insistat asupra unui pret chiar mai mare decat cel obisnuit. Apoi s-a inteles cu reprezentantul Songbang, pentru ca fiecare clan sa aiba de castigat din aceasta afacere, mentionand ca Da-nyung, fiica lui Park Joo-myung, este o negustoreasa ce stie de valorile etice din comert.
Matasea de la Mansang este dusa la resedinta Songbang, insa chiar inainte de a le plati negustorilor rivali, Da-nyung este oprita de tatal sau care tocmai s-a intors dintr-o calatorie de afaceri. Intrebata de Park Joo-myung de ce a facut aceasta afacere, fata ii marturiseste ca luat decizia de a-i implica pe cei din Mansang pentru a nu fi nevoita sa plateasca mita solilor si pentru a nu vinde la un pret mult mai mic decat cel obisnuit. Desi a facut un profit, capetenia Songbang o apostrofeaza pe Da-nyung deoarece le-a facut un bine celor din Mansang, si il pune pe Jeong Chi-soo in locul acesteia pentru a gestiona afacerile din Uiju.
Trupa de clovni se intoarce in sat cu un cec in valoare de 500 nyang. Ei au vandut obiecte de alama pe bumbac vechi, pe care l-au vandut pe un pret bun in Pyongyang, unde bumbacul vechi este mai valoros decat cel nou. Mansang stabileste o alianta cu alt grup de negustori din Pyonyang, care se afla in aceeasi situatie, iar Hong Deuk-joo isi da seama ca toate planurile lui Sang-ok de a strange bani au dat roade.
Finalul episodului este marcat sosirea unei scrisori de la guvernatorul din Uiju adresata capeteniei Mansang!
